Cele doua fete ale victoriilor cu Tonga si Canada

Romania Canada Foto Club 16Marturisesc ca am avut mai mari emotii inaintea meciului cu Canada decat inaintea celui cu Tonga desi erau multi care credeau ca ne va fi mai usor. Deh, canadienii nu-ti fura ochii la fel ca tonganii, nu sunt insulari din Pacific cu fizionomii de razboinici, nu au dansuri rituale ca Sipi Tau, Haka sau altele. Dar cati oare dintre cei care dadeau pronosticuri stiau ca jucatorii “frunzei de artar” au in spate o traditie mult mai indelungata decat a noastra, ca au invins chiar Tonga anul acesta, in iunie, dupa ce au mai invins-o si acum doi ani in Noua Zeelanda, ca sunt o echipa pe care nu am reusit sa o invingem niciodata la Cupa Mondiala desi i-am intalnit de doua ori, in 1991 si 1995.

Mi-era teama de Canada pentru ca stiam ca o sa fie mult mai bine organizati decat “vulturii de mare” din regatul indepartat Tonga. Daca insularii sunt mai valorosi individual, canadienii sunt in primul rand o echipa, fara atat de multe individualitati dar care isi respecta foarte bine planul de joc, practicand un rugby modern si foarte eficient.

Stejarii au abordat insa foarte inteligent aceasta intalnire, facand ce stiu mai bine – un joc bazat pe forta pachetului de inaintare, aparandu-se foarte atent, fortand permanent greselile adversarilor si taxandu-i de fiecare data prin loviturile precise ale lui Florin Vlaicu. Si ne-a iesit si de aceasta data. Partitura dictata de Lynn Howells a functionat si a adus o victorie foarte importanta pentru echipa noastra. A fost din nou un meci cu rasturnari de situatie in care am intrat in avantaj la pauza (12-7) chiar daca oaspetii au reusit o incercare, apoi canadienii au preluat conducerea dupa inca un eseu, am intors din nou rezultatul, am fost din nou condusi cu cateva minute inainte de final si am incheiat socotelile dramatic, in ultimele secunde, cu o noua lovitura de pedeapsa marca Americanu’. Romania – Canada 21-20. A fost o victorie muncita, obtinuta greu in fata unei echipe, asa cum spuneam, foarte bine organizate.

Exista insa doua fete ale acestei victorii, ambele la fel de importante si manifestate in randul iubitorilor de rugby din Romania si as vrea sa le dezvolt un pic aici.

Sa incepem cu prima. Este cea stralucitoare, in care o echipa a Romaniei calificata greu, de pe locul trei si in urma unei serii de baraje cu Ucraina, Tunisia si Uruguay, pierde toate cele trei meciuri la Cupa Mondiala din 2011 si are parte de un nou inceput. Un nou drum in care castiga ultimele doua editii ale IRB Nations Cup, e neinvinsa in toate partidele disputate in acest an si invinge doua echipe mult mai bine cotate in lumea rugbyului. Cine si-ar fi inchipuit acest lucru la finalul meciului cu Georgia din Palmerston-North de la Cupa Mondiala cand jucatorii romani paraseau in lacrimi stadionul si se intorceau acasa cu singura bucurie de a fi jucat in tara in care se mananca rugby pe paine si cu amintirea celor 70 de minute de exceptie impotriva Scotiei?

Astazi Stejarii sunt o echipa care si-a redobandit respectul in lumea rugbyului, o echipa pentru care ziarele romanesti consuma mai multa cerneala decat au consumat in ultimii 10 ani pe subiectul rugby. Chiar daca subiectul zilei este barajul nationalei de fotbal, totusi Stejarii apar si ei destul de mult in presa cu cele doua victorii. Tot asa, in aceste zile presa internationala incepe sa aloce spatii echipei Romaniei asa cum facea in urma cu multi ani cand mai smulgeam cate o victorie Frantei sau altor puteri rugbystice. Iata doar cateva din titlurile sau aprecierile acestor zile: “Canada va regreta gresesile in fata puternicei Romanii”, “Jocul clasic al Romaniei, de moda veche, a fost dus la perfectiune”, “Stejarii au fost, pur si simplu, mai puternici”, “Infrangere dureroasa a Canadei in Romania”. Aprecierile sunt multe si fac o foarte buna imagine rugbyului romanesc in afara. Toate pun accentul pe jocul clasic al Stejarilor nostri, pe rugbyul curat, de baza. Se pare ca acel “stil romanesc” de a juca rugby despre care vorbea Lynn Howells in interviul in exclusivitate pentru Club16 de asta-vara pune foarte bine in valoare calitatile jucatorilor nostri, ne creeaza un avantaj si face posibile asemenea victorii in fata unor echipe cu un joc mult mai dinamic.

Aspectele pozitive continua cu o serie de jucatori tineri promovati in ultima vreme la echipa nationala si care promit foarte mult pe viitor. La aceasta contribuie si cresterea valorii Superligii, precum si prestatiile Lupilor in Challenge Cup. Mai este apoi amanuntul, deloc de neglijat, al atragerii publicului pe Arcul de Triumf intr-un numar din ce in ce mai mare. Acesta este, poate, cel mai important lucru in afara victoriilor in sine. Ultimele doua partide s-au defasurat aproape cu casa inchisa ceea ce ne bucura. Multe fete noi, semn ca daca spectacolul e bun, spectatorii vor fi acolo. Cat de bine se pot simti acesti jucatori in fata tribunelor pline care ii aclama, asa cum o merita de altfel!

In schimb, nu putem sa nu constatam si o alta fata a acestor victorii, o fata care se releva timid si care poate fi daunatoare daca nu ii acordam atentie. As aminti aici o serie de carcotasi dintre noi, pasionatii de rugby, care spun ca Romania nu dezvolta un joc pe trei-sferturi modern, asa cum se practica astazi. Ca nu jucam la mana, ca nu cautam eseul. Eu zic ca aceste frustrari sunt pe undeva de inteles pentru ca avem jucatori in acest compartiment care sunt de certa valoare dar, in acelasi timp, iata ca tactica conducerii tehnice da roade. Si o face chiar foarte bine! Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca am fi dezvoltat un joc pe trei-sferturi cu Tonga sau Canada, doua echipe care joaca rapid, ca in Sevens si care ar fi avut posibilitatea sa ne taxeze jocul deschis. Da, am castigat in fata Canadei fara sa marcam eseu. Si ce? Am castigat si asta este cel mai important. Va veni vremea cand vom arata si noi mai multe la acest capitol, sunt sigur de asta.

Apoi, presa romaneasca scrie sporadic despre performantele Stejarilor, iar aceasta se intampla doar cand isi mai trage rasuflarea intre doua articole depre Piti, Becali sau Chiriches. Totul culmineaza cand in presa de sport apar titluri de genul “Romania a invins Canada intr-un meci amical” sau “Romania a castigat impotriva echipei sud-americane Tongo” (!). Pana la urma, eu zic ca e bine ca scrie, chiar si asa, intre doua stiri din fotbal. Nici nu avem pretentia ca rugbyul sa detroneze asa-numitul “sport-rege” pentru ca ar fi o utopie. Insa, incet-incet, se vor educa si jurnalistii, cu siguranta, doar sa le dea Stejarii cat mai multe ocazii sa faca asta. Si, sa nu uitam ca, slava Domnului, mai avem cativa jurnalisti sportivi cu experienta care stiu sa scrie foarte bine despre rugby.

De asemenea, afluxul spectatorilor la stadion depsre care vorbeam mai sus, atrage dupa sine cateva mici probleme, iar lucrul care a iesit in evidenta sambata cu Canada a fost corul de fluieraturi si huiduieli la ultimele lovituri de pedeapsa ale canadienilor. A fost ceva gratuit si care nu ne face cinste. Nu cred ca Stejarii aveau nevoie de asa ceva pentru a castiga. Un prieten asemana atmosfera de sambata cu cea de pe Giulesti. Eu inteleg ca trebuie sa ne folosim de tot ce avem, raul, ramul… dar parca nici chiar asa! Cred ca aici putem face mai mult si depinde atat de noi, spectatorii de rugby, cat si de federatie ca organizatori. Nu putem avea pretentia ca jucatorii sa practice un rugby modern, iar noi, in tribune, sa parem de la oi. Stiu ca la un meci de asemenea incarcatura emotiile dau pe-afara dar nu am auzit asemenea fluieraturi nici la dificilele partide cu Georgia unde am fi avut mai multe motive sa o facem, poate. Si insist pe “poate” pentru ca eu am convingerea ca nici atunci nu e nevoie. E, apoi, inadmisibil sa-l vedem pe Stejarel, mascota echipei, instigand tribunele la fluieraturi! Asa ceva trebuie corectat incepand chiar cu urmatorul meci, cel cu Fiji.

Una peste alta, victoriile Stejarilor raman niste performante de exceptie si creeaza premisele pentru o comportare la fel de meritorie in ultimul test al acestui an. Daca Romania castiga sambata cu Fiji, incheie anul neinvinsa, o performanta greu de egalat. Si avem toate motivele sa fim increzatori in Stejarii nostri ca sunt capabili sa repete performantele din meciurile cu Tonga si Canada. Noi vom fi acolo, alaturi de ei!

Hai Romania! Hai Stejarii!

12 gânduri despre “Cele doua fete ale victoriilor cu Tonga si Canada

  1. Legat de fluieraturile din timpul loviturilor de pedeapsa/transformare ale adversarilor, nu sunt de acord cu ele insa sunt prezente mai peste tot: Noua Zeelanda, Africa de Sud, Australia.

    Si ei sunt departe de ceea ce se intampla in Irlanda

    • @Dragos Asa este, se mai intampla si la case mai mari. Dar preferam sa copiem lucrurile frumoase de acolo nu doar cele negative.

  2. Foarte frumos articolul! Am fost la meciul cu Tonga si cand ei au avut lovituri de pedeapsa se auzeam doar fluieraturi razlete. Asa ca am fost neplacut surpins cand la vazut in direct la TV in meciul cu Canada huiduieli foarte puternice. Mi-am zis ca poate microfoanele televiziunii amplifica zgomotele scoase de catre niste suporteri izolati, dar se pare ca nu e asa. Iar Stejarel sa instige la fluieraturi… oribil.

    Un lucru care poate ar fi trebuit mentionat in articol: canadienii se pare ca au gasit o metoda sa contreze molurile noastre, fiindca au fost multe moluri care nu inaintau.

    • @Bogdan S-a vazut clar ca adversarii au avut o strategie de a controla maulurile noastre si acest lucru ne-a pus probleme in cateva faze. Era o arma a noastra de care au fost probabil avizati. Bine ca au functionat celelalte :)
      In ceea ce priveste huiduielile, a fost neplacut, am si scris, sper sa nu le repetam cu Fiji, indiferent de scor.
      Referitor la Stejarel, cred am fost prea dur in articol. Sunt convins ca nu asta intentiona, cred ca facea si atunci ce a facut tot meciul – sa incurajeze tribunele prin ridicare bratelor. Doar ca asa s-a nimerit. Nu este un job foarte usor, sunt convins.

      • Clar, canadienii au fost MULT mai organizaţi decât tongalezii (sau fijienii) – s-a văzut atât la moluri, cât şi în jocul deschis: stejarii nu au reuşit nici o străpungere mai acătării, nici măcar prin intercalările lui Fercu, pentru că s-au apărat cu o linie defensivă foarte precisă şi în acelaşi timp agresivă.

  3. Va salut si va felicit pentru acest material. Bine punctat! Ca si suplimentare, cred ca ar fi fost interesant de scris si anomaliile din federatie. Exemplu. O nationala care acum straluceste cu un campionat pompat de jucatori straini ( stiu, asa e pana si in Franta ). Un campionat care inca nu si-a rezolvat problemele de televizare si probabil nici nu va reusi sa o faca prea curand. ( locatii, stadioane, alte capabilitati… de ordin economic ). O cupa a Romaniei care a devenit o gluma! Cu DINAMO care nici nu s-a inscris… si alte 4 formatii care au renuntat cand si-au aflat adversarii din urmatorul tur. Cu o echipa nationala straluctoare, cu jucatori din ce in ce mai maturi!!!! data de o tara care e MOARTA la nivel de juniori. Politica federatiei ( buna sau rea, nu am s-o judec ) e… totul pentru front, totul pentru victorie, adica pentru Nationala si calificare. Restul NU MAI CONTEAZA. Poate rezultatele si viitoarea calificare la CM va aduce din nou copii la stadion si antrenamente. Poate… Sau poate ceea ce vine din urma ar merita mai multa atentie ( o alta varianta de politica ). Cred ca, in acest fel, materialul dumneavoastra ( din nou, superb alcatuit ) ar fi fost complet. Stima!

    • @florincaruceru Multumim pentru apreciere! Referitor la politica federatiei, noi credem ca oficialii federatiei sunt primii care constientizeaza problemele cu care se confrunta rugbyul romanesc si fac niste pasi in directia asta, asa cum am vazut in actiunile din ultimii doi ani mai ales. Ca pasii nu sunt suficienti, ca viteza nu este cea dorita, suntem absolut de acord dar un lucru este cert: dezvoltarea rugbyului si atragerea copiilor spre acest sport nu depinde doar de federatie. Exista foarte multe exemple de initiative private in acest sens absolut laudabile si poate cel care imi vine cel mai rapid in minte este cea de la Aurora Baicoi a prietenului nostru Lucian Mircescu. Federatia ca si for nu va putea gestiona niciodata singura tot acest fenomen. Cata vreme exemplele pozitive de genul celui de mai sus vor fi multiplicate, atunci cu siguranta va exista un viitor. Fiecare dintre noi, cei care suntem in Club 16 suntem angrenati in diverse proiecte de promovare a rugbyului, de la acest site pana la cluburi de amatori si copii sau alte proiecte de promovare, invitatie pe care o lansam oricui este dispus sa se implice.

    • @florin caruceru: Nu se prea poate face mult profesionalism cu puţini bani, şi de aici pleacă totul. Din nefericire, problemele ilustrate de dvs. sunt cauzate şi de scăderea numărului de jucători la nivel de copii şi juniori de prin anii 90 şi începutul anilor 2000. Atunci când fotbalul a atins culmile sale. Unde nu e concurenţă, nu ecsită valoare, iar atunci când trei-patru echipe îşi permit, atunci apar şi străini. Iar diferenţele de valoare dintre echipele de top şi cele din eşaloanele inferioare sunt imense – nu are nici un rost să pui Aradul să joace cu Timişoara.

  4. In primul rand felicitari lui Horia pt acest articol. Sunt total de acord ca Stejarii si-au redobandit respectul in lumea rugby-ului prin cele 2 victorii din punctul meu de vedere destul de neasteptate. Lynn Howles a adus un plus echipei Romaniei si eu vad asta in modul in care ne aparam. Nu mai oferim foarte mult spatii in aparare adversarilor si suntem mult mai activi. Sper ca suntem pe drumul cel bun si cred ca trebuie sa avem rabdare.
    Insa poate nu ar trebui sa facem nunta din aceasta victorie. Sa nu uitam ca purtatorii frunzei de artzar au ratat n 2 LP-uri din pozitii mai mult decat convenabile. Au mai fost cel putin 2 situatii clare de eseu in care sansa a fost de partea noastra. Sper ca banca tehnica sa analizeze foarte bine greselile noastre.
    Insa cred ca rezultatul final conteaza f mult iar victoriile aduc victorii. Doar aceste victorii pot deschide ochii unori adversari ca Italia, Scotia pe care ii consider facand parte dintr-un esalon secund al rugby-ului (din pacate sunt fan Scotia).
    Sper sa citesc in club16 si niste discutii tehnice si tactice.
    Numai bine si Hai Romania!!!!

    • @popey Multumim pentru aprecieri! In ceea ce priveste greselile Stejarilor, suntem convinsi ca antrenorii au analizat foarte bine si vor lua masuri pentru urmatorul meci. Asa cum spuneai, victoriile aduc victorii si asta conteaza cel mai mult. Cea mai mare realizare dupa cele doua jocuri nu este jocul in sine (unde suntem de acord ca trebuie aduse imbunatatiri), ci rezultatele si faptul ca Stejarii au dobandit incredere in fortele proprii. Referitor la discutiile tehnice si tactice, stam deocamdata deoparte pentru ca nu vrem sa ne indepartam prea mult de la scopul existentei acestui club, acela de a fi alaturi de echipa nationala. Lasam altora, mult mai indreptatiti sa faca aceste discutii.

Lasă un răspuns către florian dirlea Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*