Despre rugby, de dincolo de Atlantic… Romania-Portugalia 36-6 (22-3):

Acest articol este preluat de pe blogul rugbyland.ro.

O victorie a supravietuirii, dar nu a implinirii

Inainte de orice alte teme si subiecte care merita a fi discutate, ceea ce trebuie scos in evidenta, la sfarsitul meciului de la Baia Mare, este faptul ca obiectivul propus a fost atins: echipa noastra a invins Portugalia, evitand retrogradarea in Divizia a treia a rugby-ului european si pastrand, astfel, dreptul de a ramane in Rugby Europe Championship.

Nu am urmarit meciul, dar descrierea partidei si rezultatul ma fac sa cred ca echipa noastra a dominat, cu autoritate, iar victoria a fost pe deplin meritata.

Meciul de la Baia Mare trebuie privit si evaluat, insa, prin prisma circumstantelor speciale in care s-a desfasurat, circumstante create de descalificarea echipei noastre de la Cupa Mondiala de anul viitor.

Din acest punct de vedere, succesul in meciul cu Portugalia era absolut esential, iar jucatorii si antrenorii merita felicitari pentru obtinerea acestei victorii gratie careia „Stejarii” evita retrogradarea, pastrandu-si locul in Rugby Europe Championship.

Nu stiu cat de reala a fost dorinta lor de a promova si cu cata convingere in sansa lor de a castiga au venit portughezii la Baia Mare, dar maniera in care ei au pregatit aceasta partida este problema lor, nu a noastra.

Ai nostri si-au facut datoria si au castigat.

In acelasi timp, avand in vedere circumstantele aminitite mai sus, victoria nu are darul de starni entuziasm si valuri de bucurie in tabara noastra.

Aceasta victorie a fost o victorie a supravietuirii si nu o victorie a implinirii.

Sa ne bucuram de aceasta victorie, dar bucuria noastra trebuie sa fie o bucurie retinuta, care va ramane, probabil pentru multa vreme, invaluita in aburul unei tristeti pe care jucatorii si suporterii rugby-ului romanesc nu o meritau.

Rezultatul de pe tabela de marcaj ne este favorabil, dar meciul cu Portugalia nu poate fi privit doar prin prisma rezultatului.

Nu vreau sa minimalizez cu nimic eforturile jucatorilor si antrenorilor lor care au pus umarul la obtinerea unei victorii absolut necesare, dar sa nu uitam ca acest meci a fost un meci de baraj pentru evitarea retrogradarii.

Sa nu uitam faptul ca echipa noastra a jucat nu pentru un titlu si nu pentru glorie. Ci, a fost pusa in situatia de a juca acest meci pentru a supravietui in cea de-a doua grupa valorica a rugby-ului european.

Iar aceasta situatie, greu de acceptat, a fost creata de o inexplicabila si dureroasa eroare – creata in curtea noastra – in privinta stabilirii eligibilitatii lui Sione Faka’osilea.; eroare care va ramane o rana deschisa in istoria rugby-ului romanesc.

Sa avem taria de caracter si sa recunoastem ca nu suntem victima unei decizii eronate; eroarea ne apartine in intregime, World Rugby nefacand altceva decat sa aplice, cu strictete, regulamentul.

Victoria de la Baia Mare nu absolva cu nimic pe cei care au fost si sunt responsabili pentru greseala grava – pe care ar trebui sa si-o asume –  care a adus la auto-eliminarea echipei noastre de la Cupa Mondiala din 2019 si care costa  rugby-ul romanesc foarte scump.

Si cred ca deceptia si dezamagirea noastra se vor amplifica pe masura ce ne vom apropia de Cupa Mondiala din toamna anului viitor gandindu-ne ca „si noi am fi putut sa fim acolo”.

Meciului de la Baia Mare poarta o semnificatie care nu este legata doar de echipa nationala si de sistemul de joc al Nationalei.

Acest meci ar trebui sa aiba o semnificatie mult mai profunda in ceea ce priveste legatura directa cu dezvoltarea rugby-ului romanesc.

Desigur, am rasuflat usurati, dar cred ca nimeni dintre administratorii rugby-ului romanesc considera ca aceasta victorie rezolva problemele rugby-ului nostru.

Dupa parerea mea, cea mai importanta intrebare care ar trebui sa se puna, acum, dupa incheierea meciului este urmatoarea:

Ce urmeaza dupa aceasta victorie?

Daca intentia este de a construi un edificiu nou, atunci trebuie pornit de la baza, de la fundatii si nu de la echipa nationala.

Avem nevoie de un sistem solid, pornind de la baza, un sistem coerent care sa conduca, in mod natural, la construirea unei echipe nationale puternice, capabila sa fie competitiva la nivel international.

Avem, oare, capacitatile de a construi un asemenea sistem? Avem, oare, instrumentele necesare – financiare si logistice – de a porni la drum?

Vorbim foarte mult de formarea jucatorilor, dar, in situatia actuala a rugby-ului nostru, un aspect la fel de important – daca nu chiar si mai important – este formarea antrenorilor responsabili cu pregatirea juniorilor.

Pentru ca, fara antrenori bine pregatiti, priceputi, competenti si posedand o cultura rugbystica adecvata, care sa reflecte cerintele rugby-ului de astazi, cum pot fi formati copii si juniorii nostri ?

Daca intentia este ca victoria împotriva Portugaliei sa marcheze inceputul unei noi constructii a edificiului rugby-ului romanesc – o intentie legitima – atunci trebuie sa stim foarte bine ce vrem sa construim si cum sa construim.

Eugen Cionga

Toronto

despre rugby dincolo de atlantic
Foto: Daniel Nechita Photographer

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*