Cel mai asteptat meci de rugby al anului pentru suporterii romani se apropie. Miza meciului de sambata, 15 martie, de la Tbilisi dintre Georgia si Romania este parca mai mare ca oricand. Tocmai din acest motiv, mi-am permis sa plagiez cea mai importanta confruntare a emisferei de nord in rugbyul mondial, celebrul “Le Crunch”, denumire sub care sunt cunoscute intalnirile dintre galonatele echipe ale Angliei si Frantei de mai bine de un secol.
Echipele Romaniei si Georgiei sunt rivale din anii ’90 pentru suprematia in rugbyul european din al doilea esalon valoric, primul esalon fiind alcatuit din marile puteri rugbystice care se intalnesc an de an in Turneul Celor Sase Natiuni. Odata desprinsa din fosta URSS, republica caucaziana a Georgiei a inceput sa faca pasi repezi in clasamentul IRB si sa conteste suprematia echipei Romaniei in aceasta parte de lume, suprematie detinuta fara prea mari probleme pana la mijlocul anilor 2000. De 10 ani incoace insa, cei supranumiti Lelos au devenit insa din ce in ce mai puternici, au investit in acest sport pe care l-au adoptat ca fiind sportul lor national, iar rezultatele nu au intarziat sa apara, Georgia batand astazi cu tot mai mare forta la portile 6 Nations, multi dintre cunoscatori recunoscand insa ca pe buna dreptate.
Romania nu a mai invins Georgia din 2010, de pe Arcul de Triumf. De-atunci am mai pierdut si in 2011 (chiar la Cupa Mondiala) si in 2012. Abia anul trecut am reusit sa stopam seria de infrangeri cu un rezultat de egalitate obtinut acasa, la Bucuresti. Atat stafful nationalei, cat si jucatorii doresc revansa sambata si isi doresc sa castige aceasta editie a CEN. Acest lucru se poate intampla teoretic si printr-un rezultat de egalitate dar cum in rugby daca joci la egal ai cele mai mari sanse sa pierzi, singura solutie pe care o avem in realitate este victoria. Iar eu cred ca o victorie acum impotriva Georgiei este abslout posibila. Romania a crescut in ultimii doi ani si a ajuns la un nivel de exprimare matur, diferenta de valoare dintre cele doua echipe este aproape insesizabila.
Ma bazez pe dorinta de revansa a celor din linia I, puternicii si experimentatii nostri pilieri, atat Mihaita Lazar, cat si Paulica Ion fiind prezenti pe teren la Palmerston North la infrangerea dureroasa de la Cupa Mondiala din 2011. Pe urma, ma bazez pe ascensiunea din ultimii ani a talonerului Andrei Radoi si pe ambitia acestuia de a-si face loc in randul marilor jucatori europeni, odata cu transferul in Anglia.
Ma bazez apoi pe bataiosii jucatori de linia a doua, Vali Poparlan si Marius Sarbe care se afla de multe meciuri in aceeasi formula, Sarbe fiind rodat de ani de zile in ProD2, iar Vali incercand sa faca pasul spre un campionat mai puternic care sa-i dea posibilitatea sa mai creasca valoric.
Mizez totodata pe jucatorii din linia a treia, pe forta si patrunderile lui Lucaci, capitanul Stelei, pe pofta de joc a celuilalt capitan, al echipei campioane de la Timisoara, Stelian Burcea, care a revenit in randul titularilor la echipa nationala de cateva meciuri bune si pare ca nu mai accepta sa fie lasat deoparte.
Si daca tot am inceput cu gramada, sa termin cu gramada. Ma bazez in ultimul rand ( a se citi: in primul rand ) pe capitanul Stejarilor, Mihai Macovei, cel care e capabil sa impinga toata echipa de la spate spre victorie. Sunt convins ca Mac e constient de faptul ca, odata cu victoria de la Tbilisi si calificarea la Cupa Mondiala are drumul deschis spre ceea ce ar putea fi cea mai longeviva cariera de caitan al Stejarilor din istorie. Si poate dupa Tbilisi, presa sportiva romaneasca va intelege ca echipa nationala a Romaniei, cea de rugby de data aceasta, calificata la toate editiile de Cupa Mondiala fara intrerupere, are un Baci. Iar acesta merita poate mai multa atentie.
Ma bazez pe urma pe “rautatea” din teren si combativitatea demiului nostru, Florin Surugiu, cel care detine o pozitie dificila si importanta in meciul cu Georgia, meci pe care nu-l vom mai putea castiga doar pe o prestatie la inaltime a gramezii romanesti. Inima uriasa din pieptul piticului nostru va juca un rol esential in acest scenariu.
Ma bazez apoi pe spiritul de sacrificiu al lui Vali Calafeteanu, cel care este distribuit pe un post deficitar la echipa nationala, cel de uvertura, un post pe care nu este obisnuit sa joace dar el e la datorie de fiecare data. Asa va fi si sambata, sunt sigur si cu luciditate si sange rece poate gasi cele mai bune solutii pentru a rezolva diversele situatii de pe teren.
Ma bazez pe aripile noastre, echipa Romaniei propunand in acest compartiment doi jucatori rapizi si puternici cum demult nu am mai avut: Ionut Dumitru (o noua stea aparuta parca de nicaieri si care a reusit sa impresioneze in doar cateva meciuri in tricoul cu frunza de stejar) si Madalin Lemnaru (revenit curand dupa o accidentare care l-a tinut departe de gazon luni bune si care sunt convins ca are o dorinta de revansa fantastica).
Ca centri ii avem pe Csaba Gal, puternicul zimbru baimarean care a renascut parca sub bagheta lui Lynn Howells desi era de ani buni o piesa de baza a echipei, precum si pe Florin Vlaicu, reconvertit pe aceasta pozitie in ultimul timp, chiar daca a fost obisnuit ani de zile sa joace fundas sau uvertura. Gheata magica a lui Ame’ e deja o legenda in Cupa Europeana a Natiunilor si va face minuni si la Tbilisi, cu siguranta.
Cu voia dumeavoastra ultimul pe lista, fundasul Catalin Fercu, e jucatorul pe care multi dintre noi se bazeaza ca poate prinde baloane in propriul 22 si pe care sa le transforme in contraatacuri-surpriza, asa cum a facut-o de atatea ori. Se spune despre Catalin ca poate castiga singur un meci de rugby, ceea ce e paradoxal, mai ales in acest sport eminamente de echipa. Nu stiu daca e chiar asa dar ce stiu sigur este ca Fercu va fi acolo, la panda, si nu va rata nici cea mai mica oportunitate oferita de gruzini.
Am incercat mai sus o echipa probabila pentru sambata. Nu am pretentia ca aceasta va fi, nici macar nu este formula mea preferata sau una perfecta, e doar un exercitiu bazat pe lotul convocat si pe ce mutari a facut antrenorul galez in ultimul an dar probabil ca in mare cam aceasta va fi, cu una-doua diferente. Oricum ar fi, oricare dintre ceilalti jucatori chemati beneficiaza de aceeasi incredere si aceleasi sperante ca pot decide soarta meciului cu Georgia. Manole poate fi oricand pe teren pentru ca a jucat excelent in actuala editie a CEN, la fel si Pungea, Ursache sau Capatana care au fost solutii foarte potrivite pentru linia intai, fie din postura de titulari, fie din cea de rezerve. La fel Dinis, Dascalu, pot evolua fara probleme si au aratat de cate ori au intrat pe teren ca fac fata nivelului titularilor. Cei mai nou veniti si ma refer aici la Munteanu, Ionita, Nistor sau Oancea sunt dornici sa-si castige un loc in echipa, iar noi mizam pe asta.
Un rol deosebit de important va juca tactica aleasa de batranul “Master Yoda”, asa cum este supranumit Lynn Howells in unele medii rugbystice si sunt absolut convins acesta va alege cea mai buna partitura pentru finala. Pana acum n-a dat gres. Mizez apoi pe dorinta de revansa a lui Marius Tincu, antrenorul cu inaintarea, cel care a purtat destule razboaie pe teren cu georgienii, la randul sau, si ii cunoaste foarte bine pe adversari. Celalalt antrenor, cu trei-sferturile, Eugen Apjok , isi va pune in valoare tot ce are mai bun, astfel incat acest compartiment sa-si aduca aportul la victoria de sambata. Doar asa putem reusi, georgienii avand si ei o gramada foarte puternica. Si nu in ultimul rand, Neil Kelly, antrenorul responsabil cu apararea isi va face treaba, suntem absolut increzatori, asa cum si-a facut-o si pana acum. De la venirea sa, defensiva arata foarte bine, fiind cea mai buna din intreaga competitie.
Asadar, cel mai buna atac din Cupa Europeana a Natiunilor (Georgia) contra celei mai bune aparari (Romania) se vor infrunta sambata, la Tbilisi, intr-un meci cu tripla miza: castigarea trofeului competitiei, calificarea la Cupa Mondiala de primul loc care asigura prezenta intr-o grupa mai facila, cu Tonga si probabil Namibia, dar si cu celebrii All Blacks si Pumele Argentiniene (meciuri care ne pot aduce expunere mediatica si prestigiu), precum si Cupa Antim Ivireanu, trofeul traditional pus in joc la meciurile dintre cele doua reprezentative.
“Le crunch” sau duelul celor mai bune natiuni rugbystice din Tier 2 european va fi un meci strans, cu siguranta, un meci de orgolii, de mare incrancenare si care suscita interesul in lumea larga. Partida va putea fi urmarita live de milioane de iubitori de rugby prin intermediul siteului Cupei Mondiale www.rugbyworldcup.com . Asa cum afirma un cunoscator de rugby din afara tarii, intalnirile dintre Romania si Georgia sunt la momentul actual cele mai dure si mai fizice de la nivel mondial.
Suporterii romani au posibilitatea sa urmareasca partida in direct pe TVR 1 incepand cu ora 15.00. Suporterii de rugby din Bucuresti sunt invitati de Club 16, ca de fiecare data, la James Joyce’s Pub & Restaurant in Piata Valter Maracineanu, nr 1-3, pentru a urmari si incuraja echipa de la distanta. Stejarii au nevoie de suportul nostru.
Impreuna cu cativa colegi din Club 16 – Fan Club Rugby Romania am decis sa mergem la Tbilisi pentru a fi acolo, in tribune, alaturi de Stejari in mijlocul multimii de suporteri georgieni care vor face o atmosfera incendiara, ca de fiecare data. Vom fi putini dar nu conteaza, suntem antrenati. Important e sa fim acolo, alaturi de jucatorii romani si ne vom face si noi simtita prezenta in tribune cum vom putea mai bine.
Urmariti siteul www.club16.ro si pagina de FB www.facebook.com\club16ro pentru a primi cele mai proaspete informatii din aventura georgiana a Stejarilor. Vom incerca sa va tinem la curent cu greutatile, asteptarile si bucuriile alor nostri.
A venit momentul sa invingem din nou Georgia!
Hai Romania! Hai Stejarii!
SUCCES STEJARILOR