Memoriu adresat domnului Eduard NOVAK, ministru al Tineretului și Sportului

Stimate domnule ministru,

Vă adresăm prezentul memoriu, noi, un grup de suporteri ai rugby-ului românesc, spre a vă solicita să vă exercitați deplina autoritate administrativă și politică spre a asigura  respectarea legalității și deplina conformare a deciziilor autorităților publice din subordinea dv cu angajamentele asumate prin protocoale și ordine de ministru, astfel încât Stadionul Național de Rugby „Arcul de Triumf” să fie predat de către Compania Națională de Investiții administratorului său de drept, legal și moral: rugby-ul românesc (reprezentat prin Federația Română de Rugby -FRR).

Motivul pentru care apelăm, cu încredere, la domnia voastră este acela că intenția Ministerului Tineretului și Sportului (MTS), de care ne-am asigurat, este de a nu restitui stadionul FRR, ci de a-l constitui într-un Complex Sportiv Național administrat de MTS. Respectivul stadion este casa rugby-ului românesc de 107 ani fără întrerupere: în 1913, el a fost dat în folosința rugby-ului, iar pe acest teren a avut loc primul meci oficial de rugby din România.

La data de 07.03.2018, prin HG nr. 85/2018 au fost aprobați indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Stadionul Național de Rugby – Arcul de Triumf”, municipiul București, Bd Mărăști nr.18-20, sector 1, realizat de către Compania Națională de Investiții „CNI”- SA. La data de 19.09.2018, prin protocolul nr. 12293 (anexat) semnat între MTS și FRR, părțile și-au asumat o serie de obiective, între care, pentru MTS „promovarea unui proiect de HG (…)” în care „MTS va menționa constituirea unui drept de folosință gratuită, în condițiile legii, asupra construcției edificate – Stadionul Național de Rugby – Arcul de Triumf, pe o perioadă de 49 de ani, pentru FRR, după semnarea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor.” Prin ordinul ministrului Tineretului și Sportului nr. 990 din 17.10.2019 privind obiectul de investiții Stadionul Național de Rugby – Arcul de Triumf (anexat), la art. 1 se stipulează: „În termen de 30 de zile de la recepția finală a obiectului de investiții (…), MTS va iniția procedura de avizare interministerială a proiectului de act normativ privind darea în folosință gratuită către FRR a imobilului ante-menționat, în condițiile legii”.

Orice altă decizie, în afara restituirii stadionului către administratorul său de drept, ar pune Guvernul României în situația confiscării acestei case de la beneficiarii si utilizatorii săi de drept. Subliniem de asemenea importanta acestei arene pentru comunitate, fie ea din Bucuresti sau din tara. In zilele de meci el se transforma intr-un adevarat liant social pentru familii, soti, sotii, bunici, copii, ce vin impreuna la acest stadion pentru a asista la un spectacol sportiv plin de fair-play. Este locul unic poate, unde participantii se aduna cu suporterii dupa terminarea partidei sa povesteasca, sa se cunoasca si petreaca timp impreuna.Aceasta arena este un adevarat ambasador al tarii noastre, tari, sportivi, spectatori din toate colturile lumii s-au adunat de-a lungul timpului pentru a se cunoaste, a asista la memorabile partide de rugby, si a depana amintiri.

Fără stadion, rugby-ul românesc, deja aflat în degringoladă, se va prăbuși ireversibil, în vreme ce competitorii săi (Georgia, Spania, Rusia) beneficiază de mari investiții publice în infrastructură. Acest stadion este gura de oxigen pe care rugby-ul o așteaptă de 40 de ani. Administrarea judicioasă a noului patrimoniu ar permite FRR să realizeze venituri proprii care să fie reinvestite în activitatea pentru copii și juniori. Guvernul poate impune FRR, și ar fi bine să o facă, o cartă a exploatării judicioase, precum și obiective de performanță administrativă, în schimbul acestei investiții considerabile.

Domnule ministru,

Noi, Club 16 – Horia Ungur, clubul suporterilor echipei naționale de rugby, ne exprimăm tristețea și îngrijorarea pentru că asistăm la o discuție lipsită de spiritul acestui joc minunat, și anume fair-play-ul, în legătură cu soarta a ceea ce noi, iubitorii de rugby, numim Casa Rugbyului Românesc: Stadionul Național de Rugby „Arcul de Triumf”.

În calitate de suporteri, vedem o discuție în contradictoriu, bazată pe interese care ne sunt străine și de care ne disociem, din care înțelegem doar atât: rugby-ul românesc nu va mai avea o casă a lui, va fi unul dintre sporturile pe care le găsim la categoria „altele”. De unde și tristețea noastră.

Subliniem că s-au construit stadioane de fotbal unde rugby-ul nu poate avea acces din cauza dimensiunii mici a terenului, precum Arena Națională sau stadionul de fotbal din Arad. Totodată, pe alte terenuri rugby-ul nu are acces sau are un acces mult restrâns care nu răspunde exigențelor meciurilor internaționale, chiar la cererea cluburilor de fotbal care se lamentează că în urma unui meci de rugby se distruge gazonul.

Cu toată lipsa cronică de infrastructură, reamintim că rugby-ul românesc s-a aflat în aceste ultime decenii într-o poziționare internațională in primele 20 de natiuni, constant aflându-se în poziții semnificativ mai înalte în comparație cu alte ramuri sportive.

Noi, Club 16, ne exprimăm speranța că Stadionul „Arcul de Triumf” va rămâne ceea ce este din 1913: Casa Rugbyului Românesc. Și ne exprimăm această speranță si pe baza faptului că ne veti sprijini in sustinerea acestui sport nobil pe care l-a practicat în timpul studiilor la Paris și marele om de stat Ion I. C. Brătianu.

Cu încrederea că apelul nostru va găsi la dv ecoul așteptat și că nu veți consimți la spolierea și condamnarea rugbyului românesc, vă asigurăm, domnule ministru, de întreaga noastră considerație.

Club 16 – Horia Ungur