Operatiunea Georgia – Ziua 2

Antrenamentul Capitanului.

Cea de-a doua zi in Tbilisi a inceput cu un mic dejun in mansarda hotelului in care este cazata echipa nationala, acolo unde este amenajat un restaurant cochet, cu o terasa care ofera o priveliste incantatoare asupra capitalei Georgiei. Jucatorii s-au retras apoi in camera, doar capitanul Mihai Macovei fiind retinut pentru o sesiune foto alaturi de capitanul advesarilor, Irakli Machkhaneli, alaturi de cel mai ravnit trofeu din lumea rugbystica, Webb Ellis Cup, care rasplateste campioana mondiala din patru in patru ani. Csabi Gal si Stelian Burcea au participat si ei la o sedinta foto si au acordat interviuri unei echipe TV de la IRB care realizeaza un reportaj pentru cea mai cunoscuta productie media Total Rugby, echipa fiind venita tocmai din indepartata Noua Zeelanda.

Noi ne-am continuat explorarile in acest oras absolut fascinant pe care l-am descoperit cu atata placere in ziua precedenta. Am luat-o la pas pana in centrul vechi care e foarte aproape de hotelul ZP Palace la care suntem cazati. Pe drum am trecut prin mai multe bazaruri in care localnicii vand tot felul de produse traditionale (branza, carne, carnati sau placinte) si aceasta direct in strada, alaturi de legume si fructe, ceea ce ii confera un aer aparte si iti aduce aminte de Asia. Pana la urma continentul asiatic este foarte aproape si este absolut normal sa existe similitudini. Chiar si vegetatia pe care o zaresti in orice parte ai privi seamana cu ce intalnesti dincolo de Caucaz, bariera naturala a Europei. Tbilisi este asezat intr-o vale, cea a raului Kura si pe dealurile care o strajuiesc. Arbusti, pini sau palmieri se amesteca intre ei, pe coline si in vale, alaturi de alte portiuni destul de aride si culturi de vita de vie. Abia aici, in Georgia ceea ce numim Euroasia capata un sens.

In centrul vechi am savurat o cafea sau un ceai, georgienii avand o traditie in consumul de ceai, pe care il prepara cu multa grija si-l ofera ca un lucru de pret care le apartine. Am pierdut vremea prin magazine mai mici sau mai mari in urmatoarele doua ore. Deplasarea in Tbilisi se poate face cu taxiul, desi intr-un trafic foarte greu, fiind o varianta destul de ieftina si oarecum de preferat celei de transport public, chiar daca exista si metrou in capitala. Ca o curiozitate, toate cursele pe care le-am facut au costat 5 lari, moneda lor nationala, indiferent de distanta. Mai mult decat atat, nu am intalnit niciun taxi care sa aiba aparat de taxat. Te intelegi destul de greu cu soferii care nu stiu sa vorbeasca nicio limba de circulatie internationala, o situatie care te obliga sa-ti aduci aminte de putinele cuvinte pe care le stii in ruseste sau sa dai din maini pana te intelegi cu ei. Important este ca te intelegi pana la urma.

Ne-am intors la 14.30 destul de obositi la hotel pentru a insoti echipa la antrenamentul capitanului care era programat pe stadionul Mikheil Meskhi, stadionul care gazduieste clubul de fotbal Lokomotiv Tbilisi si care este folosit atat de nationala de fotbal, cat si de cea de rugby. Este al doilea stadion ca marime al tarii si este renovat destul de recent. Pe acest stadion se va disputa si meciul de rugby de astazi. Cand am ajuns acolo am trecut de poarta pe langa o coada imensa la casele de bilete, semn ca meciul Georgia – Romania se va juca, mai mult ca probabil, cu casa inchisa, aceasta insemnand vreo 30.000 de spectatori, o cifra impresionanta oriunde in lume pentru un meci cu balonul oval, daramite intr-un capat al Europei, intr-o mica republica fosta comunista. Si nici macar nu este asistenta maxima pe care Georgia o poate oferi la un meci de rugby, la partida cu Rusia din februarie fiind prezenti peste 55.000 de suporteri. S-ar putea spune ca acest fapt se datoreaza interesului masiv pe care orice infruntare sportiva cu Rusia il suscita din pricina istoriei politice complicate dintre cele doua tari dar si la meciurile-test din noiembrie trecut, in special la cel cu Samoa, numarul spectatorilor a fost unul foarte ridicat, semn ca georgienii se identifica tot mai mult cu nationala de rugby, pe masura ce aceasta inregistreaza tot mai multe performante.

Biletele la meci costa 3 sau 5 lari, nu sunt foarte scumpe avand in vedere ca paritatea lari-euro este undeva la 2,4. Stadionul este construit intr-o groapa sapata special pentru acest scop si este strajuit de o parte de o colina cu o padure frumoasa de pini, iar de cealalta parte se afla orasul, printre cladirile apropiate putandu-se remarca cea a federatiei georgiene de fotbal, ministerul sportului din aceasta tara, precum si ambasada Ucrainei in Georgia, o cladire impresionanta, recent renovata.

Baietii s-au antrenat aproximativ o ora, facand o scurta incalzire si cateva ture de viteza, dupa care au repetat cateva scheme pentru meciul de astazi, fara insa sa forteze prea mult pentru a nu risca o accidentare. La finalul sesiunii de antrenament, transformerii echipei, Florin Vlaicu, Vali Calafeteanu si Dorin Manole au ramas pe teren pentru a exersa loviturile la bete din diverse unghiuri si distante fata de buturi. Va putem asigura ca Americanu’ este in forma si asta in ciuda unui vant destul de puternic care sulfa ieri la ora antrenamentului.

Ne-am intors pe urma la hotel de unde am pornit iarasi in plimbare prin Tbilisi. De aceasta data, am ales un alt cartier, la fel de frumos, cel in care sunt plasate si cateva cladiri ce apartin universitatii din oras. Tocmai de aceea, zona era plina de studenti. Aici am ajuns pe Chavchavadze Avenue, strada botezata dupa numele unia dintre cei mai cunoscuti poeti si oameni politici ai lor, unul dintre liderii miscarii de redesteptare a sentimentului national din secolul 19. Strada este plina de magazine dintre care se remarca unul in mod special. Este vorba de “Samoseli Pirveli” care este un fel croitorie traditionala cu vanzare si in care se ofera cumparatorilor incaltaminte, haine si podoabe specifice portului popular dar care sunt croite de propria casa de moda. Magazinul impresioneaza orice turist, fiind asezat intr-un spatiu pe doua etaje, la etaj fiind croitoria propriu-zisa. Acolo aveam sa descoperim istoria si frumusetea unor “choka” sau “kaba” asa cum sunt cunoscute vesmintele pentru barbate si femei in Georgia. Barbatii poarta intotdeauna la choka si un cutit intr-o teaca forte frumos decorata, alaturi de cizme negre, inalte, din piele de oaie. Preturile sunt un pic piperate dar care merita efortul avand in vedere calitatea materialelor si procesul de fabricatie care este pastrat in varianta manuala si astazi. Impresioneaza eforturile de pastrare a traditiilor, asa cum si Stejarii au adoptat un echipament de joc care face apel la insemnele traditionale romanesti.

Spre finalul zilei am urcat cu funicularul, unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice ale orasului, pe cea mai inalta colina de la marginea capitalei. Nu ne-a parut rau, pentru ca aceasta scurta excursie, pe langa farmecul urcarii cu acest mijloc de locomotie, iti ofera o priveliste de neuitat asupra orasului. Spre seara s-au aprins toate luminile capitalei care impresioneaza fara indoiala orice turist. In toata aceasta priveliste se remarca Sameba, un fel de Catedrala Neamului in varianta georgiana, constructie finalizata in 2005 si care pastreaza arhitectura traditionala a bisericilor georgiene, celebre in intreaga lume prin unicitatea si frumusetea lor. Sus pe colina se afla un mare parc, cu alei largi strajuite de falnici copaci, o zona de parc de disctractii, precum si o cladire imensa, care se vede de jos din oras si in care sunt plasate un restaurant traditional georgian si o patiserie cu produse foarte gustoase. Am luat pranzul acolo si am incercat un antreu specific cu salata georgiana si branza locala afumata, insotite obligatoriu de “shoti”, panea georgiana, iar pe urma am gustat dintr-o tava cu carnati de casa georgieni prajiti impreuna cu cateva rondele de ceapa si samburi de rodie, serviti alaturi de niste cartofi copti in ierburi si mirodenii picante, precum si un cotlet foarte bine gatit. Am gustat din berea gerogiana (foarte buna, a propos) si limonada cu tarhon, una dintre specialitatile casei.

Restaurantul este folosit de asemenea si ca locatie de protocol, asa cum s-a intamplat si ieri cand a avut loc receptia delegatiei guvernului Romaniei, in frunte cu primul-ministru si care a aterizat la Tbilisi dupa vizita de la Chisinau. Alaturi de delegatia Romaniei se afla si 10 fosti internationali de rugby care au fost invitati la meciul de astazi ca semn de mare respect pentru activitatea in slujba frunzei de stejar romanesti.

Seara s-a incheiat din nou pe Shardeni Street, in centrul orasului, unde am petrecut momente agreabile cu o parte din oficialii federatiei romane, ni s-a alaturat si purtatorul de cuvant al guvernului, Mirel Palada (un mare amator de rugby, coleg al prietenilor de la Dracula Old Boys). Totul s-a finalizat cu o sesiune de karaoke in care georgienii ne-au delectat cu piese in limba lor, dar si in engleza, iar noi nu ne-am lasat mai prejos interpretand o varianta care a prins bine, zicem noi, la publicul prezent a cunoscutei piese Ploaia de la Cargo.

Cam aceasta a fost a doua zi.

Astazi e ziua cea mare, ziua meciului impotriva Georgiei, si in care vom fi in tribune cateva zeci de romani pentru a-i sustine pe Stejarii in lupta pentru victorie. Suntem convinsi ca zeci de mii de romani ii sutin pe baietii nostri de-acasa din Romania, din fata televizorului.

Ora 15.00, pe TVR 1, Georgia – Romania, finala Cupei Europene a Natiunilor.

Hai Romania! Hai Stejarii!