Romania – Tonga. Un meci care a scris istorie

Foto: Marian Valentin Burlacu
Foto: Marian Valentin Burlacu
Am auzit de prea multe ori in ultimii 20 de ani acelasi refren: in anii 70 si 80 nationala de rugby era puternica. Se vorbea ca Romania o sa fie primita in Turneul celor 5 natiuni. Ca bateam uneori Franta, Tara Galilor, Scotia sau Italia, iar natiunile care astazi ne pun atatea probleme in CEN ca Georgia, Rusia sau Portugalia, pe atunci nici nu existau pentru noi.

Am auzit in acesti 20 de ani ca jucatorii de astazi nu mai sunt ca cei de atunci, nu mai au aceeasi valoare, nu sunt la fel de seriosi si de determinati. Dupa cateva rezultate proaste in campania de calificare la Cupa Mondiala din 2011, nationalei Romaniei i se canta prohodul, termina a treia in grupa si nu se ducea direct la mondiale, trebuia sa treaca de un baraj cu Uruguay. Uruguay, cine or mai fi si astia in rugby? Chiar daca ne-am calificat atunci, probabil ca avea sa fie pentru ultima data. Nu aveam cum sa emitem pretentii daca ne chinuiam asa cu echipe din esalonul trei al rugbyului. Iar la Cupa Mondiala ce-am facut? Am pierdut toate cele trei meciuri jucate. Nu mai conta ca Tincu & co au facut un meci foarte bun contra Scotiei (Of, cat ne-am dorit atunci, cei cativa ajunsi in Noua Zeelanda si toti cei de acasa din fata televizoarelor sa invingem!), nu mai conta ca am avut adversari redutabili ca Anglia (pe care nici generatiile anterioare nu au invins-o), ca Argentina (noua stea a Emisferei de Sud), tot ce conta era ca am pierdut cu Georgia. Si asta chiar daca toti specialistii dadeau Georgia ca favorita inaintea acelui meci, bazandu-se pe enormul progres facut de aceasta echipa. Era clar, nu o sa mai pupam noi prezenta la Cupa Mondiala niciodata! Cum asa, chiar nu se mai poate? Stai sa ne intorcem acasa sa ne bata iar rusii, spaniolii si portughezii si o sa vedeti voi, ni se spunea. Nu ai cum sa mai fii sus atat timp cat rugbyul la nivel de juniori este la pamant, atata timp cat nu ai joc pe trei-sferturi, atata timp cat jucatorii de azi sunt plini de fite si se gandesc doar la bani si imagine.

Stop! Romania a invins ieri Tonga cu 19-18. 1-0 cum se spune in rugby. Cat de mult ne bucuram de aceasta victorie! Este tarziu in noapte si vocile nu ne-au revenit inca din raguseala datorata scandarilor de la meci, palmele pulseaza inca de la aplauzele pentru Stejari, iar inimile mai bat intr-un ritm alert de la emotiile cauzate de arbitru sau de finalul de partida. Doamne, cat de mult asteptam aceasta victorie! Si cat de mult ne bucuram ca suntem contemporani cu acesti baieti minunati care ne-au facut ieri fericiti. Uitam acum de toate momentele in care am suferit alaturi de ei pe Arcul de Triumf sau aiurea. Nu stiu daca am mai savurat asa de intens vreo victorie in ultimii ani! Poate doar cea de acasa cu Uruguay-ul la baraj. Dar nu, nici macar aceea! Acum a fost altceva. Si Doamne, cat putem sa ne bucuram ca am invins una dintre cele mai bine cotate nationale de rugby din lume, mult mai bine clasate in rankingul IRB decat noi! Poate daca invingeam anul trecut Japonia si SUA se spunea din nou ca asa trebuia sa se intample, ca era ceva firesc si la indemana oricui, ca pe vremuri Romania nu ar fi stat la discutii cu asa echipe. (Cat de nedrepte sunt pentru Stejari aceste comparatii cu generatiile dinainte!) Asa ca e mai bine ca am invins ieri Tonga. Retineti: Tonga! T-O-N-G-A!

Stejarii romani nu s-au lasat impresionati de Sipi-Tau, dansul razboinic al tonganilor dinaintea meciului si au abordat partida cu incredere, foarte decisi inca din primul minut. Cu o aparare foarte bine organizata, cu un joc precis care a pus in valoare atuurile pe inaintare ale Romaniei, cu o mobilitate crescuta a jucatorilor de trei-sferturi si baloane de urmarire si suturi inteligente, cu lovituri de pedeapsa precise in fata buturilor, baietii nostri s-au batut pana la final. Am condus, am fost condusi, am revenit pe final si am tinut rezultatul. Ca o echipa mare. Nu o sa remarcam pe nimeni dupa acest meci. Ar fi nedrept dupa asa o victorie, cu totii s-au luptat pe teren si au contribuit fiecare in parte la aceasta seara de neuitat.

Ultimele mari victorii ale Romaniei dateaza din anii 90, cu Scotia sau Italia in 2004. Cat timp a trecut! O perioada grea de cautari, de urcusuri si coborasuri, de frustrari si rare bucurii, de inceputuri si noi inceputuri. Nu stim daca ieri s-a nascut o noua generatie de elita a Stejarilor dar ce stim cu siguranta este ca aceasta echipa este neinvinsa de peste un an de zile, ca este pe un drum ascendent, ca practica un rugby din ce in ce mai modern si dobandeste tot mai mare incredere in fortele proprii. Daca vor ajunge din nou sus, acolo unde sunt convins ca-si doresc toti (atat jucatori, cat si oficiali, antrenori sau suporteri) depinde doar de ei. E important insa ca cele doua meciuri care urmeaza, cu taietorii de lemne canadieni sau razboinicii din Fiji, sa intareasca aceasta imagine in fata romanilor si lumii rugbystice intregi, o imagine construita atat de greu in ultimii ani si abia mijita ieri. E important ca aceasta victorie sa nu ramana o intamplare, sa fie continuata de alte victorii, iar de ce nu, la Cupa Mondiala din Anglia in 2015 sa straluceasca o noua generatie de Stejari care sa scrie o noua pagina de istorie in rugbyul romanesc.

Nu uitati: azi, duminica, 10 noiembrie, ne vom intalni cu Stejarii la James Joyce’s Pub, din Piata Valter Maracineanu, la ora 19.00, sa felicitam echipa si pentru a sarbatori impreuna aceasta mare victorie. Club 16 – Fan Club Rugby Romania invita toti suporterii romani care doresc sa participe sa ni se alature.

Hai Romania! Hai Stejarii!

3 Replies to “Romania – Tonga. Un meci care a scris istorie”

  1. O seara magnifica pentru stejari, nu o vom uita .Felicitari publicului numeros pe care il asteptam si la urmatoarele meciuri .
    succes stejarilor

  2. Horia, după RWC 2011 atmosfera era pesimistă din cauză că lipsea perspectiva. Şi să fim corecți, România a încasat în 2012 o bătaie (aproape) istorică de la Spania, şi a încheiat anul în genunchi, după înfrângerea clară din faţa SUA. Deci lucrurile menţinate în articol chiar erau întemeiate. Toate acestea, precum şi „ruşinile” din 2009, au urmat unei serii de decizii discutabile luate de către diversele conduceri la federației în ultimii 5-6 ani. Naţionala are o faţă nouă de când are un antrenor principal care „respiră” rugby iar starea de spirit s-a îmbunătăţit considerabil şi printre suporteri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*