Interviu Romeo Gontineac si Taylor Gontineac

Club16 continua astazi o serie de interviuri cu personalitati, jucatori, antrenori, administratori din rugbyul romanesc. Suntem onorati ca acest interviu sa ne fie acordat de fostul jucator si antrenor al Stejarilor, Romeo Gontineac si de fiul sau, Taylor Gontineac care ii calca apasat pe urme.

Romeo Gontineac, care este cea mai placuta amintire ca Stejar? Dar ca antrenor al Stejarilor?

Toate meciurile pentru Romania au o semnificatie aparte si am amintiri placute dupa fiecare meci, chiar daca au fost unele pierdute ! Ceva mai deosebit sau bonus la amintiri poate fi meciul de debuta cu Franta de la Bucuresti (aprilie 1995), ultimul meu meci contra Noii Zeelande (RWC 2007) iar intermediar ar fi meciul contra Africii de Sud (RWC 1995)!

Poate cel mai frumos moment nu neaparat din meci a fost „Marea Judecata” dupa RWC 2003 , ceva extraordinar cu o oraganizare facuta de jucatori, initiata de Mihai Vioreanu si unde chiar si staful au fost invitatii nostri. Eveniment unde fiecare jucator avea un avocat care trebuia sa-l reprezinte in fata juriului. Fiecare a fost judecat si aparat de altcineva pentru performantele, gafele sau ceva ce a fost iesit din comun pe durata pregatirii si inclusiv RWC. Fiind Capitanul echipei la acea editie nu pot decat sa ma inclin in fata acelor jucatori cu o inima mare cat „balonul de rugby”, stafului care ne-a condus spre victoria din meciul cu Namibia, inclusiv jurnalistilor care ne-au alintat si uneori criticat de ceea ce faceam si binenteles suporterilor nu foarte multi dar solidari cu noi ! Ca antrenor al stejarilor evident ramane meciul retur cu Uruguay din dubla intalnire pentru calificarea la mondiale din 2011 !

Care este cea mai placuta amintire ca antrenor de rugby? Multi iubitori de rugby din Romania se intreaba si astazi cum ar fi fost sa invingem Scotia in 2011. Ce credeti ca ne-a lipsit atunci?

Ca antrenor mi-amintesc cu drag, acele momente cand se canta Imnul si eram invadat de emotii de fiecare data, cand echipa marca dupa actiuni deja lucrate si repetate de „n”ori, cand jucatorii erau entuziasti si interesati de ce strategie urma, ce surpriza si ce  filmulet motivator urma dar mai ales victoriile indiferent cu cine am jucat! Un plus de amintiri frumoase au fost acele momente de la pregatirea RWC 2011, unde „partea umana a avut prioritate” si am explorat zonele romanesti de la munte la mare ! 

Ne-au lipsit meciuri de nivelul 6 Natiuni (elita), sa fi avut ocazia sa jucam 80 chiar 90 de minute la acel nivel. Nu poti juca doar o data la 4 ani cu echipele de elita si sa pretinzi sa-i bati. Ar fi fost o surpriza uriasa daca am fi reusit si eu poate inca antrenor al nationale ! Sa nu spun ca ne-a lipsit si „mentalul”si binenteles 1 sau 2 antrenori in plus!

Multi suporteri de rugby au o mare curiozitate cu privire la acest meci. Multa lume spune ca schimbarea lui Tincu din finalul meciului cu Scotia a fost determinanta in stabilirea scorului final. Care au fost considerentele care au stat la baza acestei decizii ?

In foarte putine cuvinte: Marius Tincu, pentru cei care nu stiu, avea doar 15 zille de antrenament, incepand sa se antreneze doar cand am ajuns in NZ el fiind aproape tot anul accidentat, in consecinta am crezut ca rezeva lui poate aduce un „refresh” echipei, mai ales ca el imi semnalase din minutul 55 deja ca trebuie sa-l schimb ! Am considerat ca din moment ce ai 23 de jucatori pe foia de meci, toti au un rol primordial si egal sa participe la castigarea unui meci,  am considerat dealtfel ca din moment ce selectionezi 30 de jucatori pentru Cupa Mondiala trebuie sa aiba (aproape) toti sanse egale si mai ales sa aiba toti timpi de joc (singurul care nu a jucat a fost Dima Dragos din cauze medicale )

Azi probabil, daca as fi exact in acelasi context as face la fel! Sigur as schimba multe lucruri: selectia a 2 sau 3 jucatori, sa-mi completez staful, etc, etc. Meciul a fost extrem de bine pregatit si jucatorii extrem de motivati …dar din postura de a face istorie a ramas (din pacate) doar un esec pe care eu mi l-am asumat, desi …!!

Rugbyul romanesc este la rascruce… Cum ati primit descalificarea Romaniei de la Mondial, ca fost antrenor si jucator? Ce credeti ca trebuie facut/schimbat pentru a ne califica la urmatoarea Cupa Mondiala, cea din 2023 din Franta?

Cauzele descalificarii le stim cu totii: eligibilitatea, non performanta echipe in meciurile decisive cu Germania si Spania, poate unii din staf sau oameni de decizie ai echipei erau depasiti si poate chiar si selectia unor jucatori, etc etc, nu-i nimic nou ce spun, nu?

Domnilor, trebuie sa intelegem si sa recunoastem ca Rugbyul Romanesc a ajuns la punctul 0 (se poate si mai rau )! Rugbyul Romanesc se confrunta si incearca intr-adevar sa construiasca pe toate fronturile dar cred ca nu lucram  in echilibru ! Care echilibru ? Vrei sa ai campionat profesionist in timp ce tu ai „0” masa de jucatori amatori (vezi amatorii si baza lor in AFS sau Argentina)

Felicitari pentru Taylor (fiul lui Romeo Gontineac ii calca pe urme si a fost recent promovat in echipa de Espoirs a celor de la ASM Clermont la doar 18 ani. Evolueaza pe pozitia de centru ca si tatal sau). Ce sanse de reusita are in rugbyul francez, despre care stim cu totii cat este de competitiv si daca v-ati gandit ca pe viitor ar putea imbraca tricoul galben cu frunza de stejar al Romaniei?

Multumesc pentru complimentele facute lui Taylor, el ca multi colegi de varsta lui va avea un dublu proiect; cel profesional (sa termine cu o diploma de universitate dupa cei 4 ani de Espoirs) si cel sportiv (sa reuseasca semnarea unui contract profesionist cu o echipa de elita in aceeasi perioada)

Are un potential mare si cred ca are si globule ovale care curg prin venele lui, culoarea tricoului pentru care va juca ii apartine , sanatos sa fie ! 

De ce crezi ca se transfera din ce in ce mai putini jucatori romani in campionatele puternice din Vest, nici la nivel de junior dar nici la nivel de seniori, la fel cum se intampla in anii 90? De ce crezi ca se transfera atat de putini in UK?

Jucatorii care au potential prefera sa ramana la echipele din Superliga romanesca, ei fiind platiti cat de cat, iar ceilalti tineri juniori ori nu cred in sansa lor sa incerce in strainate ori prefera cariera profesionala dar mai marele adevar (sper sa nu gresesc) e ca nu mai avem jucatori !

Romania la nivel de juniori nu are rezultate satisfacatoare de ceva timp, ce schimbari/sistem ai implementa la noi pentru a creste nivelul Stejareilor? Este o problema la cluburile de provenienta cu cresterea acestor tineri jucatori?

Cum spuneam mai sus tot rugbyul Ro a ajuns la punctul zero si in ciuda faptului ca sunt multi care se dedica formarii copiilor (vad multi fosti colegi care se daruiesc si traiesc rugby, sper sa poata continua aceasta lupta grea) nu se vad rezultatele deoarece lucrul acesta trebuia facut acum 15 sau 20 de ani (atunci, inca o faceam din inertie)! In formare sau strategia formarii copiilor/juniorilor, te poti inspira de la celelalte natiuni dar e grav cand nu stii sa-ti adaptezi metodele respective la campionatul si tara ta!

Ce crezi ca lipseste rugbyului romanesc pentru a avea o scoala buna de juniori care sa formeze viitori Stejari? Numarul in sine al copiilor care joaca rugby este problema cea mai mare sau calitatea educatiei pe care tinerii jucatori o primesc?

Sunt oameni alesi la federatie, care trebuie sa lucreze in sensul asta. Eu cred ca acum mai mult ca niciodata fostii jucatori de rugby si cei ce iubesc acest sport si chiar daca nu l-au practicat niciodata, ar trebuie sa intervina sa-l practice sau sa faca din acest sport hobby-ul lor! Mi-aduc aminte de primul meu antrenor, Pintilie, nu practicase rugbyul, doar il preda teoretic si a scos o multime de jucatori si exemplul poate continua !  La partea profesionista in schimb ne trebuiesc oameni care au trait fenomenul si care stiu sa-si personalizeze strategiile in functie de context.

Cum vezi chestiunea eligibilitatii jucatorilor straini? Este o politica buna selectionarea jucatorilor din Superliga CEC Bank, indiferent de nationalitate?

Vorba aia „Tot ce-i prea mult strica”… initial trebuia sa fie o solutie de moment dar lucrurile au luat-o razna, inca o data se vede ca FRR au ales varianta usoara, varianta ce in timp va fi dezastruosa pentru rugbyul autohton !  Ma irita faptul ca majoritatea antrenorilor straini vin cu discursul” Ne vom servi de calitatea principala a Romaniei si anume gramada”…si 3/4 recrutam in loc sa formam …!

Esti antrenorul de trei-sferturi al echipei de Espoirs a clubului Aurillac in Franta, o postura onoranta pentru rugbyul romanesc, mai ales ca reprezentatii nostri aflati in pozitii-cheie in cluburile din Vest pot fi numarati pe degetele de la doua maini. Care e satisfactia postului pe care il ocupi si cu ce te mandresti ca rezultate? Sunt sanse sa vedem mai multi tineri jucatori romani la Aurillac?

Am mai multe responsabilitati in structura clubului, oficiale sau mai putin oficiale, lucrurile aici se fac in asa fel incat sa reusesca structura in sine si nu neaparat sa iesi tu ca individ in evidenta. Binenteles cand sunt rezultate culegi si tu ca persoana roadele !

De-a lungul anilor am lucrat cu centrul de formare(CF 18-23 ani) cu diferite misiuni ca: preparator fizic/consilier tehnic/antrenor si coordinator skills/evaluari si obiective individuale… si treaba se plateste cu rezultate!

https://twitter.com/LNRofficiel/status/960970489236787200/photo/1

 Pentru sezonul 2017-2018 se pare ca vom urca inca 3 locuri !

In ultimii 6 ani am preluat si pregatit, in plus de ce fac si echipa Espoirs si alte sarcini, ca la orice echipa: a proiectului de joc /evaluari si obiective de echipa/jucatori, videoanaliza meciurilor/programarea si interventia la diferite cicluri de munca…

De trei ani eu sunt coordonatorul si responsabilul sportiv al CF/Espoirs si fac legatura intre prima echipa  si tinerii ce fac parte din planurile noastre de viitor!  Avem o structura mica cu un buget destul de modest comparativ cu gigantii cluburilor de top 14/pro D2  dar ne facem treaba cat se poate de bine ! Ca idee, 40 echipe sunt profesioniste din 340 de cluburi in Franta!

Este diaspora romaneasca din Franta, Spania, Italia si UK una dintre solutiile de recrutare pentru loturile de juniori si de seniori ale Romaniei?

Poate fi o solutie desi solutia principala e dezvoltare structurilor din tara iar atragerea acestor jucatori va depinde de discursul si actiunile FRR vizavi de acestia!

La turneul World Rugby U20 Trophy 2018 Romania va infrunta Namibia, Samoa si Hong Kong in grupa. Care dintre aceste selectionate de tineret credeti ca vor pune cele mai mai probleme Stejareilor?

La ce campionat national avem la aceasta categorie nu pot sa fiu decat pesimist.

Exista jucatori romani de la selectionatele de tineret care ar putea ajunge la Aurillac dupa ce in aceasta vara a facut acest pas Virgil Ghenea?

Si numai 1 sau 2 jucatori pe an, daca fac pasul acesta (greu si curajos) e deja o reusita pentru Rugbyul romanesc!

Te-ai gandit vreodata sa te intorci in Romania ca tehnician la unul dintre cluburi sau la FRR? In ce imprejurari s-ar putea intampla acest lucru?

Rugbyul m-a format ca om in primul rand si am avut sansa sa am o cariera si longivitate ca jucator destul de lunga asa ca sper ca intr-o zi sa pot ajuta Rugbyul in general si mai mult o vad, aproape, ca o obligatie sa ajut si pe cel Romanesc… chiar daca e sa fie numai de la distanta!

Taylor Gontineac, cum este sa ai tata fost jucator de rugby ? Care sunt avantajele si dezavantajele ?

Cred ca este un lucru foarte bun, sunt foarte mandru de asta, nu oricine are sansa sa aiba un membru al familie si mai mult decat atat chiar propriu tata care a jucat rugby si a lasat in urma o cariera imensa. Ca avantaj as spune ca este un privilegiu pentru ca tinerii ca mine nu au experienta rugbyului profesionist asadar primesc sfaturi si ajutor. Apoi cand fac analiza video, chiard aca eu n-am mult de-a face cu asta, este intotdeauna mai bine sa primesti o optinie directa si sincera si nu una ipocrita cum fac multi antrenori care nu doresc sa raneasca sau sa demoralizeze jucatorii. Apoi, cand te joci cu balonul este bine sa ai pe cineva care se pricepe sa il foloseasca.

Despre dezavantaje as zice ca cel mai mare este ca esti mereu comparat cu tatal care a fost un mare jucator, daca faci un meci mediocru sau chiar la antrenamente ori in viata de zi cu zi, fie pentru cele bune sau rele pentru ca prefer sa am cariera mea fara sa fiu comparat cu el. In cele din urma, ceva ce am vazut ca un dezavantaj la inceput dar incep sa-mi dau seama ca este un avantaj pentru ca tinerii doresc sa iasa la distractie cu prietenii dupa meci si sa faci lucruri pe care cei care nu practica sport nu le fac dar cu experienta celor mai in varsta de care ar trebui sa ascult mai  mult, chiar daca mi-a interzis o multime de iesire seara, a facut asta stiind ca pentru recuperare, pentru performanta si toate celelalte nu este un lucru bun. Aparent este un dezavantaj acum dar cu trecerea timpului se va dovedi un avantaj enorm.

Stim ca ai crescut in Franta si probabil aceasta ar fi prima ta obtiune insa teoretic ai fi eligibil pentru mai multe tari. Te atrage si tricoul cu frunza de stejar ?

Da, intr-adevar, de cand aveam 15-16 ani Franta a fost prima mea optiune pentru ca am intrat intr-o grupa de sperante, o structura a Federatiei Franceze de Rugby creata pentru jucatori cu potential, este un centru de formare si cu aceasta am participat la numeroase stagii de pregatire pentru echipa Frantei intre 2015  si 2018. In 2017 am fost in top 50 ceea ce inseamna cei mai bun 50 de jucatori francezi insa din pacate am fost accidentat. In urma acestor convocari am fost cautat de ASM Clermont-Auvergne asa ca nu voi putea scoate Franta din optiunile mele.  Dar in acest an echipa Romaniei a vrut sa ma testeze, eram gata sa vin, dar trebuie sa ma concentrez pe bacalaureat  asa ca rugbyul este in planul doi. Prin urmare o asemenea selectie ma atrage puternic, sper sa fac ca tatal meu, poate mai bine ca el, chiar daca este complicat, trebuie sa iti doresti asta.

Tii legatura cu alti jucatori romani care au crescut sau evolueaza in Franta ?

Da, cu Alexandru Gelapu vorbesc din cand in cand, mai ales rugby, l-am cunoscut la Clermont, am jucat putin impreuna. Și, de asemenea,  cu Alexander Dinu.

Esti la curent cu ce se intampla in rugbyul romanesc ?

Cum sa nu fiu la curent? A fost un scandal enrom pe scena internațională, am auzit despre asta la Clermont cu antrenorii mei, cu tatăl meu, care este situatia, la  stirile de la televiziunile romanesti. Desigur ca am auzit despre asta si ma sperie, mi-e frica de instabilitate, și eu „mă tem” de străinii care sunt naturalizați sa joace pentru România. Daca exista si alte probleme insa, nu știu.

Ai jucatori favoriti, romani sau straini sau echipe pe care le urmaresti in mod deosebit ?

Cred ca fiecare tanar jucator de rugby are un favorit si o echipa preferata. Dintre jucatorii romani a fost neaparat tatal meu, cand eram copil, așa ca nu m-au interesat neaparat altii. Acum ca am crescut si joc la ASM Clermont, clubul meu este echipa pe care o urmaresc cel mai mult iar inainte era Toulon pentru ca erau cei mai buni. Ca jucător, ma identific cu Rémi Lamerat si tatal meu mi-a spus ca am aceleasi calitati ca si el pe teren, cam acelasi stil de joc, așa ca da, Lamerat este unul dintre jucatorii mei preferati. Apoi mi-ar placut foarte mult sa vad jucand o tanara speranta pro a Aurillac, pe Louis Fajrowski . Există, de asemenea la Aurillac georgian (n.n. Sharikadze) pe care imi place sa-l vad jucand. In fine, desigur, Ma’a Nonu este ca si idolul meu, dar in principal il urmaresc pe Remi!

Care sunt planurile tale viitor ? (noi sperem ca nationala Romaniei sa aibe un loc prin ele)

Pe termen scurt vreau sa imi asigur locul meu in echipa de sperante a ASM Clermont si sa ma ocup de studiile mele. Apoi sa fiu selectionat pentru Romania sau Franta la nivel de tineret. Pe termen mediu imi doresc un loc de titular de necontestat la clubul meu, sa ma antrenez cu prima echipa si sa imi termin studiile cu bine cu o diploma in buzunar. Pe termen lung imi doresc o frumoasa cariera in rugby, cum v-am mai spus as vrea sa fiu la un nivel chiar mai bun ca tatal meu si sa am o slujba buna. Deci da, echipa Romaniei are un loc in planurile mele.

Club16 va multumeste pentru deosebita amabilitate si, de ce nu, speram sa va intalnim cat mai curand in Romania !

 

La intrebari au contribuit Horia Ungur, Bogdan Celea, Valentin Sicoe si Andrei  Zamfirescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*