2017 a fost un an deosebit pentru Stejari – echipa nationala de rugby a Romaniei.
Totul a debutat cu un stagiu de pregatire in Portugalia inaintea startului Rugby Europe Championship, o premiera binevenita pentru jucatorii romani, mai ales dupa pauza de sarbatori. Stagiul a decurs bine, finalizat cu o victorie impotriva lusitanilor care nu conteaza in palmares. Pe urma a venit socul din Germania in care Romania era invinsa la Offenbach si care a produs o mare surpriza in rugbyul european si o mare frustrare in randul suporterilor romani, mai ales ca era meciul de debut in campania de calificare pentru Cupa Mondiala din Japonia-2019. Au urmat momente grele, in care Stejarii s-au adunat, au strans randurile si au inceput sa construiasca din nou, pas cu pas, mai intai sovaielnic, 13-3 cu Spania acasa, apoi un mai convingator 30-10 in deplasare cu Rusia, urmat de un promitator 33-17 cu Belgia tot in deplasare. Am scris despre aceste momente grele aici
Ce a urmat? A urmat o victorie asteptata din 2010 impotriva rivalilor est-europeni din Georgia, scor 8-7. Un meci care a descatusat deopotriva jucatorii romani satui de atatea infrangeri din ultimii ani dar si suporterii frustrati de esecurile repetate in fata ex-sovieticilor care dadeau apa la moara multora sa ceara tot mai insistent cooptarea Georgiei in 6 Nations. Cred ca a fost cea mai frumoasa surpriza, cel mai asteptat cadou facut de Stejari rugbyului romanesc in ultimul timp.
Romania detinea la final de martie 4 trofee: trofeul Rugby Europe Championship 2017, cupa Antim Ivireanul (ambele dupa victoria impotriva Georgiei), cupa Pershing (dupa victoria din toamna cu SUA) si trofeul WR Nations Cup (obtinut in iunie la Bucuresti). O situatie unica in istoria recenta a echipei nationale. Tot asa, Romania incheia pe primul loc in competitia de calificare la Cupa Mondiala, la doua puncte in fata Spaniei, principala contracandidata, in lipsa Georgiei, direct calificata.
Au urmat meciurile-test din iunie, cand pentru prima data in multi ani am avut sansa unui turneu in Japonia si Canada, deosebit de util pentru sportivii romani, obisnuiti sa evolueze doar in fata unor asistente reduse in Romania sau Europa, exceptie meciurile de la Tbilisi, o data la doi ani sau meciurile de la Cupa Mondiala, o data la patru ani. Am avut un meci destul de strans cu Japonia, 21-33, care ne-a lasat aceeasi senzatie ca la Exeter in 2015, impotriva Italiei, ca daca ar mai fi durat inca 10-15 minute, am fi obtinut victoria, echipa Romaniei turand motoarele puternic in a doua repriza. Apoi, la o saptamana, victoria frumoasa din Canada, 25-9, obtinuta in 14 oameni si cu un eseu al lui Tangimana Fonovai demn de Super Rugby, dupa doua off-loaduri consecutive. Cred ca a fost cel mai frumos eseu al anului pentru Romania rivalizand doar cu reusita lui Fercu dupa pasa lui Surugiu din victoria cu Georgia. Testele din iunie s-au incheiat cu victoria de acasa impotriva Braziliei, 56-5, mai mult un antrenament cu public, echipa sud-americana neemitand inca pretentii la acest nivel.
Au venit apoi puternicele meciuri-test din noiembrie, la Bucuresti, doar doua din pacate, impotriva selectionatelor Samoa si Tonga si in care echipa Romaniei a dovedit ca poate juca de la egal la aegal impotriva acestor forte ale rugbyului mondial. Victorie istorica impotriva Samoa, 17-13, un meci in care am dominat si ne-a iesit aproape totul si infrangere stransa, 20-25, impotriva Tonga, mult mai puternica dar si cu o echipa a Romaniei lipsita de cateva piese de baza, inclusiv capitanul Macovei.
La nivel de juniori, echipele de U18 si U20 au evoluat in nota obisnuita a ultimilor ani in care nu exista rezultate notabile, singura mentiune ar fi ca in selectionata U20 s-au remarcat niste nume care bat la portile afirmarii in echipa nationala de seniori si as aminti aici pe Chirica, Simionescu sau Boldor. Cred ca cel mai important lucru este ca in 2017 au debutat 8 jucatori: Samoa Luke, Sione Fakaosilea, Jack Cobden, Marius Simionescu, Ovidiu Cojocaru, Adrian Motoc, Kuselo Moyake si Fili Lomani, iar adancimea lotului pe posturi a ajuns la nivelul dorit si ne da sperante pentru Japonia 2019.
A fost un an deosebit, asa cum punctam inca de la inceput, un an pe care l-am inceput in genunchi si pe care l-am incheiat in picioare.
Ce va fi in 2018?
Principalul obiectiv este calificarea la Cupa Mondiala a Stejarilor. Programul complet:
10 februarie, Cluj
Romania – Germania
18 februarie, Madrid
Spania – Romania
3 martie, Cluj
Romania – Rusia
10 martie, Buzau
Romania – Belgia
18 martie, Tbilisi
Georgia – Romania
Aveti aici un link cu toate datele competitiei
Noi vom fi peste tot: la Cluj, la Madrid, la Buzau si la Tbilisi pentru a sustine echipa nationala in incercarea de calificare la inca o cupa mondiala. Speram ca in fiecare locatie sa fim cat mai multi suporteri din tara sau din diaspora, asa cum merita aceasta echipa cu performante remarcabile in sporturile de echipa romanesti. La Madrid va fi meciul decisiv impotriva principalei contracandidate, Spania, si speram ca ecuatia calificarii sa fie rezolvata in proportie de 99,99% dupa aceasta partida. De aceea mizam pe sprijinul comunitatii romanesti din Spania sa vina si sa sustina Stejarii. Noi ne-am organizat si vom pleca vreo cateva zeci de suporteri din Romania pentru a fi acolo, alaturi de ei.
Luna ianuarie a debutat in forta. Stejarii din campionatul intern au avut deja la dispozitie o saptamana pentru un stagiu de pregatire fizica, cei din Franta si Anglia sunt prinsi in competitiile interne sau europene, Stejarii de la Timisoara Saracens au disputat o dubla mansa impotriva echipei georgiene RC Batumi si s-au calificat in finala Continental Shield, asa ca toata lumea sta bine din punct de vedere fizic. Doar Vio Lucaci si Turashvili mai sunt in continuare accidentati si trag tare la recuperare. Shennan, Fercu si Capatana s-au refacut la timp pentru echipa nationala, asa ca vestile sunt bune din acest punct de vedere.
In iunie se anunta un turneu in insulele din Pacific la care primul adversar a fost anuntat deja – Fiji, cea mai puternica selectionata din acea parte de lume. Asteptam in continuare si celelalte nume. Va fi din nou o experienta importanta pentru baietii nostri, iar in noiembrie asteptam si alti adversari puternici. Primul nume dat de bursa zvonurilor pentru testele toamnei este Italia, in deplasare, un meci asteptat impotriva unei selectionate din Tier 1, cu conditia calificarii Romaniei la Cupa Mondiala.
Asadar avem toate motivele sa stam aproape de aceasta frumoasa echipa care ne-a adus atatea satisfactii de-a lungul timpului. Romania incepe anul nou de pe pozitia a 14-a in clasamentul mondial. Sa vedem impreuna care va fi locul la finalul anului.
Sunt convins ca anul 2018 va fi unul memorabil.
Hai Romania! Hai Stejarii!
foto: Andua1 – Alexandru Gabriel Bajenaru