Operatiunea Georgia – Ziua 1

Georgia – Romania, un meci cat trei finale, se va disputa sambata la Tbilisi si va avea ca finalitate, in acelasi timp, desemnarea castigatoarei Cupei Europene a Natiunilor, a trofeului Antim Ivireanu, precum si a echipei calificate in grupa C la Cupa Mondiala, alaturi de Noua Zeeleanda, Argentina, Tonga si probabil Namibia. E un meci cu miza enorma pentru ambele echipe si toti ochii lumii rugbystice sunt atintiti asupra acestei partide, alaturi de meciurile 6 Nations din acest weekend care vor decide castigatoarea turneului.

Asa cum v-am promis, o sa va tinem la curent cu detalii din aceasta deplasare a Stejarilor in Georgia, mai ales ca insotim lotul Romaniei alaturi de cativa suporteri romani care au ales sa fie prezenti la aceasta importanta confruntare.

Am decolat la ora 10.15 de pe aeroportul din Otopeni cu o cursa de linie Turkish Airlines pana la Istanbul unde am facut o escala de peste o ora. Echipa Romaniei a fost insotita la aeroport de cativa jurnalisti care s-au aratat interesati de aceasta partida. E un inceput bun, la fel cum s-a intamplat si la sosirea din Rusia dupa victoria din deplasare. Mi-ar placea sa cred ca interesul presei sportive romanesti creste fata de acesti baieti minunati care au calificat echipa Romaniei pentru a opta oara consecutiva la o Cupa Mondiala si care merita cu prisosinta o expunere mediatica mult mai mare, comparabila cu preformanta lor sportiva.

In cursa aeriana s-au urcat Stejarii, reprezentanti ai federatiei, stafful echipei nationale si noi, cei cativa suporteri. Mai sunt prezenti si jurnalistul sportiv Catalin Cirnu, cel care va transmite pentru Radio Romania si TVR1 informatii proaspete de la fata locului, precum si Calin Matei, cel care se afla de cativa ani buni la carma uneia dintre campioanele Romaniei, e vorba de Baia – Mare. Ne-am amintit ca acum patru ani, la Montevideo, tot la o partida cu o incarcatura deosebita, cea barajului cu Uruguay, de calificare Cupa Mondiala din 2011, l-am avut alaturi in galerie pe Dan Dinu, finantatorul celeilalte campioane a ultimilor ani, Timisoara.

I-am simtit pe Stejari rezervati, tacuti, concentrati, atitudini absolut normale avand in vedere miza meciului de maine. Daca in prima cursa, cea pana la Istanbul, jucatorii romani nu au fost recunoscuti, nu acelasi lucru se poate spune despre cea de-a doua Istanbul – Tbilisi, pasagerii dandu-si coate la aparitia Stejarilor, dandu-ne o noua dovada despre popularitatea acestui sport in Georgia si importanta meciului de maine.
Am ajuns la Tbilisi dupa ora 17.00, ora locala. O vreme frumoasa ne astepta in capitala micutului stat caucazian. Un aeroport mic dar destul de modern ne spunea inca de la intrare ca Georgia, o tara in plina dezvoltare totusi, nu este inca o destinatie turistica desi incearca din rasputeri sa-si promoveze atractiile, pe buna dreptate, asa cum aveam sa descoperim ulterior. Noi ne aflam pentru prima data aici si am incercat sa profitam din plin, inca din prima zi, sa aflam si sa vedem cat mai mult.

La aeroport Stejarii au fost asteptati de un autocar care i-a dus direct la hotel. Tot la hotel aveam sa ajungem si noi dar in masina ofiterului de legatura al federatiei georgiene, o persoana absolut placuta si prietenoasa care a apucat sa ne recomande mai multe destinatii turistice pe traseu. Timp a fost suficient, mai ales ca traficul este unul foarte greu in orasul georgian si care iti aminteste intr-o oarecare masura de cel din Istanbul.

Ne-am cazat in acelasi hotel cu echipa nationala, ZP Palace, hotel ce apartine unuia dintre cei mai cunoscuti sportivi ai Georgiei, Zaza Pachulia, celebrul baschetbalist ce evolueaza de ani de zile in liga profesionista Americana -NBA la cluburi ca Atlanta Hawks sau Milwaukee Bucks, adica un fel de Ghita Muresan al lor. Hotelul este unul deosebit ca arhitecura si design, plasat intr-o caldire istorica renovata, foarte aproape de centrul vechi al capitalei.

Jucatorii au luat masa dupa ce au ajuns la hotel, iar apoi s-au retras pentru odihna. Noi, in schimb, ne-am pus pe treaba si am inceput sa exploram frumusetile orasului Tbilisi. Am vizitat centrul istoric, foarte aproape de hotel, in care sunt o serie de institutii in cladiri vechi frumoase, toate renovate. Chiar daca inca se simt urmele fostului regim sovietic, Tbilisi are o serie de strazi renovate unde ai aceeasi senzatie ca in orice capitala europeana. Am mers apoi pe celebra Shota Rustaveli Street, faimoasa pentru barurile, cafenelele si hotelurile luxoase care iti ofera o priveliste minuata, mai ales seara, cand se aprind toate luminile. Am luat cina intr-un restaurant cu specific traditional, Maspindzelo, plasat intr-o locatie superba, pe malul raului Kura, cel care traverseaza intreg orasul. Aici am avut ocazia sa gustam din foarte apetisanta bucatarie georgiana si sa le testam vinul celebru in toata lumea (cati dintre noi stim ca georgienii au una dintre cele mai vechi traditii viticole din lume?) si sa le ascultam muzica. Am avut surpriza sa ni se intrepreteze special pentru noi chiar si o melodie romaneasca (“In gradina lui Ion”), unul dintre muzicieni calatorind in trecut si prin partile noastre, in special in Moldova. Un semn de ospitalitate si de mare cinste pentru noi. Oricum, peste tot am intalnit oameni prietenosi, total diferiti fata de prejudecatile noastre despre ei.

Oriunde am mers, in momentul in care ne vedeau insemnele cu frunza de stejar, stiau cine suntem si ce cautam la ei in tara. Toti asteapta cu un imens interes confruntarea dintre cele doua echipe. Majoritatea dintre ei sunt deosebiti de increzatori in victoria Lelos. Le-am transmis si noi, la ransul nostru, ca si noi suntem increzatori in Stejari.

In mai multe locuri din oras am vazut steaguri ale Romaniei, alaturi de cele ale Georgiei. In prima faza ne-am gandit ca acest lucru se intampla datorita meciului de maine dar pe urma am aflat ca, pe langa aceasta semnificatie mai exista inca una: la Tbilisi va sosi o delegatie oficiala a statului roman din care vor face parte atat primul ministru, cat si Gabriela Szabo, care vor fi prezenti si la meci pentru a sustine echipa Romaniei. Ne bucuram ca in felul acesta mai creste si efectivul suporterilor romani care vor trebui sa faca fata zecilor de mii de fani georgieni din tribune si noi chiar ne bazam pe contributia lor, atat ca prezenta, cat si pe vocea si aplauzele lor. Va promitem ca o sa facem tot posibilul sa-i punem la treaba ca pe niste adevarati suporteri ai echipei Romaniei 🙂 .

Am incheiat plimbarea tarziu in noapte intr-o alta zona celebra, Shardeni Street, un fel de Lipscani al nostru, in care se inlantuie o serie de baruri, restaurante si cluburi de noapte ocupate mai ales de turisti straini, expati si georgieni cu bani, preturile fiind un pic mai piparate, cam ca pe Lipscani la noi. Dupa ce am incercat vreo doua localuri foarte frumoase in care am socializat cu cei prezenti, am intrat intr-un pub irlandez care ne-a atras cu muzica rhythm & blues care se auzea de departe din strada. Surpiza si aici, un pub de rugby, cu multe fotografii si tablouri pe pereti care aveau legatura cu sportul pe care-l indragim. Bere buna (georgiana si irlandeza) muzica buna, companie placuta. O ultima surpiza: langa noi, in momentul in care ne-au vazut tricourile de rugby s-au asezat nimeni altii decat cei trei arbitrii englezi desemnati de IRB sa conduca partida de maine. Am vorbit, am baut impreuna si ne-am simtit bine. Ce lume frumoasa, aceasta a rugbyului, mica dar speciala. Am pus si o vorba buna jucatorilor nostri, sa vedem cat isi va mai aminti Luke Pearce si colegii sai despre aceasta discutie maine .

Cam atat pentru prima zi dar e suficient zicem noi. Trebuie sa mai ramana cate ceva si pentru zilele urmatoare ca planuri avem, nu e o problema.

Astazi Stejarii vor avea antrenamentul capitanului, ultima ocazie sa mai puna la punct detaliile pentru confruntarea de maine. Noi suntem alaturi de ei atat aici, la Tbilisi, cat si mai ales acasa, in Romania, acolo unde suporterii de rugby asteapta in fata televizorului o victorie a baietilor nostri, o victorie care este absolut posibila si in care credem cu totii, chiar daca va fi greu de obtinut.

Club 16 – Fan Club Rugby Romania sustine echipa nationala de rugby.

Hai Romania! Hai Stejarii!