Week-end-ul trecut am avut parte de un adevarat regal de rugby in 7 pe stadionul Arcul de Triumf unde s-a desfasurat etapa a II-a si in acelasi timp finala Grand Prix-ului European de Sevens, practic un campionat european al aceastei discipline. Cele mai bune 12 echipe europene s-au infruntat la Bucuresti in doua zile superbe de toamna.
Recunosc de la bun inceput ca nu am asteptat mari realizari de la echipa nationala de Sevens deoarece aceasta disciplina este la inceput in Romania iar cluburile mari au aratat constant dezinteres fata de participarea la competitiile interne, privind aceasta disciplina mai degraba ca o metoda de antrenament, situatie oarecum ciudata avand in vedere faptul ca este totusi vorba despre un sport olimpic. Totusi, aveam ceva sperante tinand cont de faptul ca in prima etapa a Grand Prix-ului, la Lyon, echipa nationala a aratat o forma buna si desi a pierdut in fata echipei cel mai slab cotate, Ucraina, a reusit sa castige clar in grupe in fata unei echipe mult mai bine cotate, Spania.
Asadar, pe o vreme de toamna superba, am avut ocazia sa vedem la Bucuresti echipele de Sevens pe care tari cu mare traditie in general in rugby ( Anglia, Tara Galilor, Scotia si Franta) sau puteri ale sevens (Rusia, Portugalia, Spania) le pregatesc pentru Olimpiada din 2016 de la Rio cand rugbyul se va intoarce, in sfarsit, in familia sporturilor olimpice.
Trebuie mentionat faptul ca, in general, aceste echipe sunt specializate pe Sevens, unele dintre acestea avand jucatori care joaca exclusiv aceasta varietate de rugby si au contracte cu federatiile respective, neparticipand la competitiile de rugby XV. Ma refer aici in special la Anglia, Tara Galilor si Scotia. Aceste tari au dezvoltat o adevarata strategie pe termen lung si folosesc jucatori foarte tineri care sunt special crescuti pentru marele eveniment sportiv din 2016. Dintre acestea s-a evidentiat in special Anglia care a dominat autoritar competitia si si-a permis luxul sa experimenteze intr-un mod extrem, jucand meciuri din grupe cu jucatori pe cu totul si cu totul alte pozitii decat pe cele pe care acestia sunt obisnuiti si joaca in mod normal. Probabil echipa Angliei va fi singura capabila sa lupte de la egal la egal cu fortele din sud, Noua Zeelanda, Fiji si Samoa.
Cat despre Stejari a fost una calda si alta rece. Au reusit sa castige cu Italia in grupe si sa tina un scor strans cu Tara Galilor, Anglia si Spania, echipe mai bine cotate. Dar poate cea mai mare dezamagire a fost infrangerea din meciul cu Georgia, candidata la retrogradare dupa primul tur de la Lyon, semn ca exista un fel de complex georgian pe care speram sa-l vedem spulberat anul viitor in ENC la Tbilisi. Victoria cu Italia a fost clara si a aratat faptul ca echipa noastra are potential. Trebuie totusi remarca ca, per total, avand in vedere dezvoltarea restransa a Sevens-ului in Romania, Stejarii s-au descurcat onorabil si as evidentia aici in special meciul cu Anglia care s-ar fi putut termina cu orice scor, inclusiv cu o victorie a Stejarilor. De fapt, la modul general, cam aceasta a fost senzatia, aceea ca baietii nostri au pierdut la mustata meciuri le din prima zi a Grand Prix Series 2013.
A doua zi a turneului a aratat o echipa a Romaniei mult mai determinata si mai atenta. Desi am pierdut la limita primul meci al zilei si ultimul din grupa, cu Portugalia, in semifinala pentru Cupa Stejarii au castigat clar cu Spania si si-au luat o binemeritata revansa in fata echipei Tarii Galilor de care au dispus in finala pentru locul 9 (Bowl) cu scorul de 17-12.
Am remarcat in acest turneu o schimbare in bine a echipei Romaniei care desi s-a clasat pe locul 9 a reusit sa joace de la egal la egal cu echipe mult mai bine cotate in ciuda faptului ca intrecerile interne de Sevens sunt putin dezvoltate. Am descoperit un capitan cu personalitate, Nicolae “Nino” Barbu, flanker-ul Universitatii Cluj conducand cu aplomb apararea echipei noastre care s-a dovedit mult mai bine organizata in comparatie cu anii trecuti. Fazele fixe au reprezentat un punct forte al echipei noastre, au fost tratate cu deosebita atentie, urmate de patrunderile in forta, stil de joc evident adaptat jucatorilor pe care antrenorul Bogdan Muntean i-a avut la dispozitie, jucatori de rugby XV.
Desi pe Arcul de Triumf s-au aflat destul de putini spectatori tinand cont de amploarea turneului, totusi un Campionat European, merita remarcat faptul ca TVR a transmis in direct toata competitia iar feedback-ul primit de la telespectatori care nu urmaresc rugbyul si in general sportul, a fost cat se poate de bun.
Speram ca pe viitor sa fie avuta in vedere perspectiva crearii unei echipe nationale de Sevens specializate, care sa aiba drept obiectiv calificarea la Olimpiada din patru in patru ani. Este un eveniment sportiv major si o participare onorabila ar putea aduce mai mult public si sponsori pentru rugbyul romanesc. Desigur, aici vor trebui sa contribuie si cluburile noastre de rugby care pana acum nu s-au aratat interesate de dezvoltarea unei competitii interne puternice de rugby in 7. Merita ma mult mediatizata aceasta disciplina si este nevoie de un sprijin mai larg pentru a se dezvolta intr-o asemenea masura incat echipa nationala sa se califice la Olimpiada.
In incheiere, felicitari Stejarilor pentru un turneu bun! Poate rezultatele nu au fost cele pe care le-am asteptat cu totii, insa maniera in care a fost abordata aceasta competitie ne da sperante pentru viitor!