Cine s-ar fi gândit că înaintea ultimului test din acest an, Stejarii vor fi alături de All Blacks ca singură națiune neînvinsa în 2013? Cred că foarte puțini au împărtășit acest optimism cu toate că meciurile din vară de la IRB Nations Cup ne-au confirmat o creștere vizibilă în joc și, mai ales, o schimbare de atitudine, lucru care ne bucură în cea mai mare măsură.
Sâmbătă această, pe Arcul de Triumf, Echipă națională a României va întâlni Fiji, o echipă foarte dificil de abordat de către orice adversar. Spun acest lucru pentru că este cu adevărat imprevizbila și capabilă să joace 70 de minute foarte prost iar în ultimele 10 să marcheze 3 eseuri care să le câștige meciul.
Dintre jucătorii din lot se remarcă aripă Nadolo (125 kg!!), nouă vedetă a rugbyului fijian care tocmai a semnat cu franciza neo-zeelandeza Crusaders. Acesta însă va apărea în poziție de centru 1. Tikoirotuma, tot aripă de treisferturi, dar care va juca la centru 2 contra noastră, este probabil binecunoscut celor care urmăresc Super Rugby, fiind unul dintre principalii marcatori ai celor de la Chiefs. Veteranul Seremia Bai, colegul lui Mihăiță Lazăr la Castres, va jucă uvertură iar Napolioni Nalaga (Clermont, fost la Western Force), o altă aripă, va completă o linie de trei sferturi foarte rapidă și masivă.
Pe înaintare echipă Fijienilor Zburători pare ceva mai slabă însă la o privire mai atentă observăm jucători angrenați în competiții puternice precum Yanuyanatuwa (Glasgow Warriors - pilier), Akapusi Qera (Gloucester) care este și căpitanul echipei, sau Matadigo (Racing Metro) și sigur nu le va fi ușor înaintașilor noștri, în special în spontane.
În mod normal, înaintarea fijiană ar trebui să poată fi dominată la fazele fixe de către Stejari. În general cam toți fijienii sunt rapizi și masivi și chiar dacă au reușit să joace în 11 împotriva Italiei din cauza unor probleme de disciplină, pe final erau gata să revină, scorul la sfârșitul partidei fiind 37-31 pentru Azzuri, un scor mai mult decât onorabil pentru o echipă care a avut 5 (!!!) cartonașe galbene. Înaintașii se intercalează cu ușurință printre troacari și pot jucat cu aceeași viteză și îndemânare.
Așadar vom întâlni o echipă cu un fizic impresionant, masivă și rapidă, imprevizibilă, care adoră jocul imaginativ și combinativ la mână, capabilă să scoată din nimic o fază de eseu și să pună probleme chiar și celor mai bine structurate sisteme defensive și îmi aduc aminte aici în special de meciul cu Africa de Sud de la RWC 2007 când după ce au eliminat Țara Galilor după un meci foarte specuaculos încheiat cu 38 – 34 au reușit să fie la egalitate cu sud-africanii chiar în 14 jucători, la scorul de 20 – 20. Atunci fijienii au reușit cu succes să scoată din ritm Springboks, să le anihileze jocul structurat și suturile în adâncime ale acestora iar cu ajutorul unei linia a III-a extrem de dinamice care i-a ajutat să țină posesia într-un joc combinativ, să împingă echipă adversă înspre stilul lor speculativ și riscant deopotrivă, care le convine de minune. Chip’n’chase-urile lor pot fi foarte surprinzătoare și acestea se pot dovedi o armă eficientă împotrivă tipului de apărare pe care Stejarii l-au folosit în aceste ultime meciuri test.
Uvertura și centrii noștri vor trebui să fie foarte atenți și să facă în așa fel încât să evite presiunea pe care cu siguranță fijienii vor încerca să o pună în acea zonă. Mă aștept că Vlaicu (dacă va jucă la 12) să fie principală țintă a acestora. Că să îi stopăm va fi important să ținem balonul cât mai mult și poate să șutam mai puțin că în meciurile trecute, încercând totodată să îi provocăm să greaseasca în apărare și, de ce nu, să fie indisciplinați, să își piardă răbdarea, mai ales că arbitri și chiar publicul au început să îi ia la ochi, după incidentele cu lovituri și ilegalități care iată apăr tot mai des în jocul echipelor din Pacific. Este posibil că folosirea unor jucători pe alte posturi decât cele pe care sunt obișnuiți la echipele de club și mă refer aici la cei doi centri, să poată fi exploatată de staff-ul tehnic al naționalei. La loviturile de picior în adâncime va trebui să se pună presiune cu jucătorii care urmăresc balonul și îl remarc aici după meciurile disputate pe Ionuț Dumitru care iată, deși încă foarte tânăr, își câștiga un loc binemeritat în echipă națională.
Știu că Stejarii sunt obosiți, mai ales cei din țara, la finalul unui campionat solicitant urmat de meciurile pentru Lupi sau după meciurile din TOP 14 / Pro D2 ale celor care joacă în străinătate. Adăugând două meciuri internaționale unde s-au ridicat la cel mai înalt nivel și este de așteptat să existe o doză de oboseală și uzură.
Însă sunt sigur că Stejarii conștientizează că au posibilitatea de a intra în istorie, terminând acest sezon neînvinși! Vor trebui să treacă peste limitele proprii, să joace cu inimă și mintea, că și până acum și să se dăruiască cu totul pentru încă o victorie de răsunet! Însă după aceea nimeni nu le va mai putea spune malițios ”pe vremea mea ….!”. Și, nu în ultimul rând, vor fi alături de All Blacks. Și poate că, în 2015, vom jucă împotrivă lor la Cupă Mondială. Au ocazia să între în istoria rugyului românesc că una dintre cele mai de suces generații și sper din tot sufletul să profite de ea!
HAI ROMÂNIA!!! HAI STEJARII!!!