Cu asa aliati, preferam adversarii!

Atunci cand cea mai dura batalie e cu tine insuti iar cei care ar trebui sa-ti fie aliati sunt mai rai decat adversarul.

Cam asa am descrie momentul in care se afla echipa nationala de rugby.

Dupa esecul de la Madrid, Stejarii au infruntat ieri echipa Rusiei. Am castigat insa nu si cu punctul bonus atat de necesar. Am castigat insa nu convingator, suficient cat apa morii celor care parca atat asteapta, sa se puna din nou in miscare si sa macine iar din plin pesimismul, defetismul si „heitarismul onlainicesc”.

Noi, am mai trecut prin asta. Anul trecut, baietii nostri castigau la fel de neconvingator meciul cu Spania, meci venit dupa inedita infrangere cu Germania.

Dar…

O victorie deloc spectaculoasa dupa astfel de infrangeri este primul semn ca batalia interioara incepe sa fie castigata de Stejari. Daca urmarim parcursul din anul precedent putem observa ca au devenit mai buni, mai exacti si mai uniti, de la meci la meci, punctul culminand fiind victoria asupra Georgiei. Acea victorie a fost precum un bolovan in moara celor care cantau prohodul si precum o zi de nastere in dreptul celor care sustin neconditionat acest fenomen si pe ai sai actori, Stejarii.

Este greu insa nicidecum atat de greu pe cat le este jucatorilor. Ei duc bataliile din teren, ei duc bataliile interioare si atunci, noua ce ne ramane de facut?!
Nimic. Nu trebuie sa facem nimic daca nu putem sa intelegem acest moment, nimic daca nu putem sa fim alaturi de ei neconditionat, nimic daca nu putem critica moderat si constructiv, nimic daca nu putem astepta pana cand epuizam toate sansele si nimic daca nu putem fi oriunde si oricand cu adevarat… Aliati!

Lung si greu ii drumu’ Japoniei insa: Hai Romania!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*