La Buzau cu autocarul, la Tbilisi cu avionul


Romania a castigat cu Belgia in penultima etapa a actualei editii Rugby Europe Championship, 62-12.
Dupa infrangerea neasteptata din Spania si victoria mai putin convingatoare de pe Cluj Arena cu Rusia, marturisesc ca aveam emotii pentru intalnirea de la Buzau, asa ca ne-am apucat sa ne organizam ca sa mergem gasca mare sambata la meci ca sa incurajam Stejarii. Don venise cu ideea de a inchiria un microbus pentru aceasta deplasare si am inceput sa ne numaram. Erau si cativa care erau hotarati sa mearga cu masina dar tot ne-am strans aproape 30, asa ca era clar, era nevoie de un autocar. Zis si facut, am anuntat si pe pagina de facebook eventualii doritori sa ne insoteasca si, in cateva zile, echipajul era gata de drum.
Sambata ne-am intalnit cu totii in Pta Sf. Gheorghe (langa Centrul Vechi), o locatie care a dat batai de cap multora dintre noi si, la ora stabilita, eram cu totii pregatiti de plecare, cu tricourile galbene, steaguri tricolore, copii si bagaje. Ne-am numarat, ne-am aranjat, l-am cunoscut pe nea Marian, soferul si ne-am pus pe voie buna ca intr-o excursie de pe vremuri, cu scoala.
O atmosfera frumoasa in autocar, multa distractie, bere buna si o gustare frugala cu ceva slanina ardeleneasca, ceapa si tuica. Am aflat ca avem printre noi si o mama de Stejar, e vorba de Ioana Gordas, mama lui Alex, cel care era anuntat ca rezerva la pilier pentru meciul ce avea sa urmeze. Tot respectul! Ne-am bucurat sa o avem alaturi si de conversatia din aceasta mini-excursie. Pe autocar, am ascultat tot drumul melodiile celebre ale formatiei clujene Semnal M dar ne-am antrenat si noi vocile cu cateva cantece tovarasesti.
La Buzau, lume multa. Estimarea noastra a fost de 2.000-2.500 de spectatori, mult mai bine ca pe Cluj Arena. Baietii s-au dovedit motivati si au rezolvat deja meciul in prima jumatate de ora. Jocul echipei ne-a incantat, atmosfera de pe stadion la fel. Lucrul care ne-a bucurat a fost sa vedem la lucru mai multi jucatori tineri care au primit o sansa in acest meci si i-as aminti aici pe: Pristavita, Gordas, Ilisescu (la debut), Neagu sau Simionescu. Ne interesa sa vedem jocul Belgiei pentru a vedea daca are vreo sansa sa incurce Spania in ultima etapa de la Bruxelles pentru a ne mentine speranta, firava ce-i drept, la o calificare directa.
Ne-am luat o piatra de pe inima cu victoria Romaniei, am constatat intre timp ca Spania nu i-a dat nicio sansa Germaniei in meciul de la Madrid si ne-am intors repede la Bucuresti pentru a prinde meciurile de Six Nations in Fire Club, acolo unde ne-am finaliat seara cu un exceptional Franta-Anglia. Frumoasa aceasta excursie impreuna la Buzau. Cu siguranta e o experienta care merita repetata.

Duminica, 18 martie, Romania intalneste Georgia la Tbilisi in ultima runda a actualei editii a REC, de la ora 14:00, ora noastra. Era o vreme cand doar acest meci conta in aceasta competitie. Era singurul care se ridica la un nivel care ne facea sa speram la o deschidere a Turneului Celor 6 Natiuni catre cele doua tari din Estul Europei. Astazi nu mai e asa, celelalte tari au crescut si ele foarte mult in valoare.
Cu toate acestea, maine sunt in joc doua trofee: campioana REC 2018 si Cupa Antim Ivireanu, ambele in posesia Stejarilor nostri in acest moment. Daca primul trofeu este foarte de greu de pastrat (ar insemna sa castigam in Georgia cu punct-bonus ofensiv, nu imposibil dar extrem de greu de facut), pe cel de-al doilea avem toate sansele sa-l pastram daca Romania va face un meci bun la Tbilisi. Chiar daca nu sunt in lot mai multe piese grele ca Macovei, Shennan, Lucaci, Nistor (accidentati) sau fratii Ursache, Andrei Gorcioaia, Marius Antonescu (retinuti la echipele de club), nici georgienii nu au chiar cea mai buna echipa pe care o pot alinia, avand si ei mai multe absente din aceleasi motive. Echipa anuntata de stafful tehnic (Howells, Moffat, Cuttitta – aflati, probabil, la ultima prezenta in aceasta postura dupa anuntul demisiei de saptamana trecuta) este o echipa cu destule nume cu care putem sa-i surprindem pe caucazieni, asa ca avem toata increderea in Stejarii nostri ca vor putea iesi invingatori. Pentru toti pasii gresiti pe care i-au facut in aceste calificari, pentru colegii lor accidentati, pentru Lynn Howells, pentru noi, suporterii, pentru toti iubitorii rugbyului romanesc dar, in primul rand, pentru ei, ar trebui sa fie un meci de orgoliu. Nu mor caii cand vor cainii, spune o veche vorba romaneasca.
Noi vom fi, ca de obicei, alaturi de ei. O parte in Fire Club, cu sufletul la gura in fata televizorului dar alti colegi la Tbilisi, in tribunele Dinamo Arena, unde cu siguranta se vor face auziti. Au lasat autocarul in parcare si s-au urcat in avion pentru a fi alaturi de Stejari, ca la Madrid, ca la Cupa Mondiala, pentru ca noi credem in echipa nationala a Romaniei si in posibilitatea victoriei acolo.

Tineti aproape si va vom tine la curent cu aventura georgiana!
Hai Romania! Hai Stejarii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*