Calificarea Romaniei la Cupa Mondiala – studiu de caz


O calificare inseamna… o calificare. Nimic mai mult, nimic mai putin. Nimic mai mult daca ne inchipuim ca aceasta calificare poate sterge cu buretele prestatia mai putin convingatoare a Stejarilor in comparatie cu alti ani sau ca simpla calificare ar putea garanta doua victorii in Japonia anul viitor. Nimic mai putin daca urmarim o anumita tentatie de a cosidera, ca multi altii zilele acestea, calificarea ca fiind nemeritata pentru ca nu am fost in stare sa batem Germania si Spania, nemeritata pentru ca ar fi fost obtinuta de oricine altcineva in afara Stejarilor: Vlad Iordachescu, Octavian Morariu, Belgia, Alin Petrache sau Rugby Europe.

Un lucru e cert pentru mine: aceasta calificare este doar meritul Stejarilor si al staffului tehnic si acest adevar trebuie repetat. Calificarea a fost obtinuta pe teren si acesta este aspectul cel mai important.

29 de puncte a obtinut echipa Romaniei in acesti doi ani de calificare si fiecare dintre aceste puncte au fost obtinute prin daruire, cu efort si sudoare, fie ca vorbim de punctele castigate in urma unor victorii, chiar si cele obtinute ca puncte-bonus pentru trei eseuri mai mult decat adversarii, dar si punctul-bonus defensiv din infrangerea cu Germania de anul trecut. Toate acestea au fost contabilizate, iar la finalul campaniei am obtinut locul destinat Europe 1, pozitie repartizata in grupa A de la Cupa Mondiala din 2019, alaturi de Irlanda, Scotia si tara gazda Japonia dar si o echipa ce se va califica din Play-Off la finalul lunii aprilie.
Va fi o grupa deloc usoara, daca am fi avut de ales probabil ca am fi preferat grupa B, cea in care am fi ajuns daca Spania se califica in locul nostru, am fi pierdut barajul cu Samoa dar ne-am fi calificat in urma miniturneului de patru echipe in care cel mai puternic adversar ar fi fost Canada, echipa pe care am invins-o de fiecare data in ultimii ani.

A trecut o saptamana de la surpriza ultimei runde a REC 2018, o runda in care Romania a pierdut in Georgia, 16-25 intr-un meci care nu conta pentru calificare, , iar Belgia a produs marea surpriza invingand Spania acasa, 18-10, imtr-un meci in care prestatia de pe teren a jucatorilor spanioli a semanat ca doua picaturi de apa cu cea a Stejarilor la Madrid cu o luna inainte, jocul nu le-a iesit mai deloc. Doar ca la Madrid imaginea Stejarilor pe teren era cea a unor tauri rapusi intr-o corida, cu privirile pierdute si cu multe lanci infipte in spate de catre toreadori si agonizand pana in minutul 80. In schimb, imaginea de la Bruxelles a jucatorilor spanioli era una intr-un contrast total, permanent artagosi, pusi pe harta, cu privirile injectate si foarte agresivi, mai ales dupa minutul 80.

Mi-ar fi placut sa scriu despre aventura georgiana, despre cum a fost la Tbilisi pentru ca vreo 15 dintre noi au fost acolo, alaturi de Stejari, pe un stadion Dinamo Arena aproape plin, intr-o atmosfera de sarbatoare, demna de acest veritabil Le Eastern Crunch. Suporterii romani s-au intalnit cu cei din Georgian Rugby Supporters, omologii Club 16 din Georgia, s-a facut schimb de tricouri si toata lumea a savurat momentul.

Dar nu voi face asta dintr-un motiv foarte simplu. Belgia a invins Spania in aceeasi zi intr-un meci oficiat de o brigada romaneasca in frunte cu Vlad Iordachescu si imediat dupa fluierul final s-a declansat o adevarata isterie, atat pe teren din partea jucatorilor iberici, cat si in presa din peninsula sau in randul suporterilor spanioli in mediul online.
Conturile de Facebook/Twitter ale Rugby Europe, World Rugby, FRR, Belgium Rugby Union, Club 16 si, mai ales, cel al FER, au fost invadate de atacuri la adresa arbitrului, presedintelui RE Octavian Morariu si a conspiratiei romanesti care a decis sa lase Spania acasa de la Cupa Mondiala. Inclusiv pagina de Wikipedia a arbitrului roman a fost vandalizata. Forumurile specializate in rugby sunt pline de comentarii, iar razboiul este inca in desfasurare. La ora la care scriu acest articol inca se asteapta un verdict de la reprezentantii Rugby Europe care s-au intalnit la Poznan. Am participat si noi la aceasta lupta dura, la baioneta, o lupta dusa cu argumente sau cu emotii, chiar si cu invective sau injurii. Am fost facuti tigani, hoti si corupti.

Totul a inceput dupa declaratiile jucatorilor spanioli de la finalul meciului, iar dupa lacrimile antrenorului Santos, presa iberica a explodat, iar imaginile cu arbitrul roman bruscat si fugarit prin stadion au facut inconjurul planetei si s-au eliberat niste tensiuni cum rar am vazut.

Iata aici o mostra din ceea ce s-a spus

Ce se reproseaza, ce se spune cu gura plina sau cu jumatate de gura?

1. Delegarea celor trei arbitri romani la un meci in care Spania nu avea voie sa piarda pentru ca beneficiara unui asemenea scenariu, Romania, s-ar fi calificat in mod direct in locul ei. A existat si refuzul Rugby Europe de a schimba arbitrul la cererea Spaniei pentru a nu crea un precedent. Arbitrii au fost desemnati deja cu mai multe luni in urma, iar solicitarea Spaniei venea dupa victoria cu Romania, prin prisma oportunitatii.
Ce nu se spune este ca in rugby delegarea unui arbitru dintr-o tara cu care o echipa de pe teren se afla in competitie este un lucru foarte obisnuit. Si se intampla in mai multe competitii, nu doar in una. Pe langa REC, se intampla la fel si in 6 Nations sau The Four Championship, la fel si in competitiile inter-cluburi ca Super Rugby sau cele de sub egida EPCR. Chiar la Cupa Mondiala, competitia suprema din rugby, acest fapt este unul obisnuit. Exemple sunt suficiente, nu e cazul sa le dezvolt aici. A facut-o foarte bine Marian Valentin Burlacu in 100sport.ro

Recuzarea unor arbitri sau contestarea lor au legatura mai degraba cu alte sporturi, ca fotbalul, nu cu rugbyul si valorile sale. Sigur, probabil ca prezenta unui alt arbitru pe teren ar fi rezolvat a priori cazul prin eliminarea suspiciunilor. Dar aceasta nu inseamna in mod automat ca Spania ar fi castigat. Si in niciun caz, in conditiile aceleasi prestatii pe teren.

Tot zgomotul initiat de FER si intretinut de tabara sa este cauzat de frica de consecinte grave dupa incidentele fara precedent in lumea rugbyului. Am motive intemeiate sa cred ca acesta este motivul real si nu pretextul de rejucare a meciului.

2. Prestatia lui Vlad Iordachescu este considerata mult prea partinitoare cu Belgia. I se reproseaza numarul mare de penalitati contra Spaniei fata de cele contra tarii gazda. 28-8 sau 24-8 erau cifrele vehiculate de catre spanioli. Le-am numarat si noi si 18-8 ne-a iesit la socoteala. Dar nefiind neaparat o regula, de obicei echipa cu cele mai multe penalitati obtinute are cele mai mari sanse sa castige. Vlad este prezentat ca un om de casa al FRR, nu i se ia in calcul experienta destul de relevanta la nivel international, ba dimpotriva, s-a facut un filmulet in care este aratat pe margine la meciul Romania-Portugalia de la Campionatul European U20 2017 de la Bucuresti strigand si gesticuland la jucatori si arbitri !? Eu zic ca, daca ii mai puneau si o mantie rosie pe umeri si doi canini de vampir, ar fi adus mult mai bine cu acel Vlad “The Impaler” cu care doresc spaniolii sa-l identifice.
Se foloseste spre exemplificarea arbitrajului un video creat de spanioli
Link video Spania
Dar si un video creat de un tanar arbitru scotian (dupa propriile spuse). Acesta sustine ca are o perspectiva neutra dar ceea ce face este sa desfiinteze, pas cu pas, deciziile lui Iordachescu din meci si sa ofere munitie suplimentara taberei pro-Spania care avea nevoie sa se legitimeze si prin voci din afara peninsulei.

Jurnalistii spanioli au mai smuls o declaratie lui Clive Woodward si alte doua-trei nume din acest sport si verdictul era gata: Spania a fost furata!
Eu cred ca meciul a fost arbitrat intr-o maniera obisnuita in REC, prestatia arbitrului roman nefiind cu nimic mai slaba (dar nici mai buna) decat media arbitrajelor din aceasta competitie.

3. Coruptia de la nivelul de sus al Rugby Europe si al presedintelui Octavian Morariu. Se reclama faptul ca Morariu este actionar intr-o firma din Malta care detine drepturile de televizare a meciurilor din REC si ca ar viza, nici mai mult, nici mai putin decat drepturile pentru Cupa Mondiala.
Atacurile vin din partea presei spaniole care preia respectivul subiect relatat pe gsp.ro mai demult si prezentat de Costin Stucan zilele acestea.

Ce putem spune despre aceste lucruri? Presa poate scrie orice si poate sa-si faca datoria tragand semnale de alarma pe diverse subiecte pe care le considera de interes. In acelasi timp, orice acuzatie trebuie demonstrata. Aici forurile Rugby Europe si World Rugby pot aduce lumina si pot clarifica o data pentru totdeauna care e adevarul. Cum tot asa, celelalte institutii abilitate pot da un verdict.
Dar nu vad legatura dintre acest subiect si rezultatul meciului de la Bruxelles. Presa romaneasca se arata mult mai interesata de astfel de subiecte senzationale din jurul echipei nationale, decat de rezultatele si performantele acesteia. Spatiul gazetelor, diverselor situri si televiziunilor este plin in aceste zile de subiectul arbitrajului din Belgia dar alte rezultate ale Stejarilor (chiar si performante) au ramas necunoscute publicului larg in ultimii ani, iar acesta este pentru mine un mare semn de intrebare si ingrijorare. De ce o echipa nationala aflata intre primele 20 ale lumii, cu prezente neintrerupte la cupele mondiale, are parte de un tratament discriminatoriu in presa romaneasca?

4. Prestatia jucatorilor spanioli in Belgia e un subiect neinteresant pentru iberici. Faptul ca echipa spaniola a fost dominata in gramezi, ca mai bine de jumatate din meci nu a fost in stare sa ameninte real adversarul, ca spaniolii au ratat trei penalitati, ca au fost indisciplinati si au facut multe greseli tehnice, toate acestea ar trebui sa-i preocupe mai mult decat arbitrajul. Aceste aspecte sunt foarte usor trecute cu vederea si accentul cade pe aspectele de can-can, desi cine urmareste partida poate sa-si faca o imagine foarte usor.

Meciul integral

Din pacate pentru ei, spaniolii au intrat pe teren foarte putin concentrati, siguri de victorie si “imbatati cu apa rece” mai ales dupa ultimele rezultate care au starnit un interes imens al publicului spaniol dar si in randul familiei regale. Iar aceasta i-a costat.

5. Prestatia la inaltime a Belgiei. Poate cei mai nedreptatiti in tot acest scandal sunt jucatorii belgieni, marii anonimi ai povestii de fata. Jocul foarte concentrat si determinat a fost o surpriza pentru toata lumea dar mai ales pentru spanioli care nu erau pregatiti pentru asa opozitie. Desi, daca stam bine si analizam strategia dinaintea meciului de a odihni mai multi jucatori de baza, precum si declaratiile premergatoare in care spun ca meciul care conteaza pentru ei este cel cu Spania, nu ar fi trebuit sa mai fie vreo surpriza pentru nimeni.
Avand in teren un foarte bun suteur care a reusit 6 lovituri de pedeapsa, diavolii negri s-au dovedit a fi foarte pragmatici si foarte puternici pentru o Spanie mult prea surprinsa de replica primita si preocupata inca din primul minut sa conteste deciziile arbitrului.
Bucuria belgienilor a fost umbrita de reactiile de dupa fluierul final. Degeaba au incercat jucatorii pe retelele de socializare sa explice ca rezultatul li se datoreaza lor, felului in care au luptat. Chiar si antrenorul Belgiei a iesit in presa cu o declaratie in aceeasi cheie. Degeaba. Marea majoritate a celor implicati in scandal de partea Spaniei erau deja “orbi si surzi” la aceasta evidenta. Noi ne-am facut datoria si am felicitat echipa Belgiei

6. Spania nu a fost singura echipa care a avut parte de arbitraje care sa o fi nemultumit. Ia priviti aici si va minunati!

Ne amintim cu totii de arbitrul irlandez care nu a acordat 2 (doua) eseuri (!) rusilor in partida Rusia-Spania, 13-20. Ambele incercari perfect valabile, asa cum se poate vedea in reluarile fazelor. Nici nu vreau sa ma gandesc care ar fi fost rezultatul daca cel putin unul dintre ele ar fi fost validat. Si reamintim ca acest rezultat a dus la demisia antrenorului rus Pervushkin!

A fost apoi meciul Spania-Romania, 22-10 la Madrid, o mare deceptie pentru noi toti. In primul rand din cauza jocului Stejarilor, sa nu fiu inteles gresit. Dar ce nu s-a spus foarte apasat este ca in acel meci nici Romaniei nu i-au fost acordate 2 (doua) eseuri! Unul inscris de Surugiu, chiar la baza pernei din but, iar un altul care ar fi trebuit acordat dupa patru prabusiri consecutive si intentionate ale gramezii chiar la cativa metri de terenul de tinta. Si reamintim si aici ca acest rezultat a dus la demisia antrenorului Lynn Howells.

Reactiile jucatorilor si ale staffului Rusiei sau Romaniei au fost absolut decente, in spiritul jocului de rugby. Federatia ruseasca a facut ulterior un demers catre Rugby Europe dar raspunsul a venit in aceeasi nota de inflexibilitate cunoscuta.
Link video Rugby Values cu scrisoa
Cum ar fi fost ca romanii sa conteste delegarea sau prestatia arbitrului francez din Bayonne (cu origini basce), prieten cu mai multi jucatori spanioli pentru ca in lotul Spaniei erau, oricum, mai mult de jumatate dintre ei francezi? Nu am facut-o si ceea ce ne-a impiedicat a fost acelasi spirit de fair-play al rugbyului.

7. Se mai reproseaza faptul ca Vlad Iordachescu si Radu Petrescu sunt pe statul de plata al FRR. Mai mult, Petrescu este si presedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor. Ceea ce nu se spune insa e ca in randul natiunilor care conteaza in rugbyul mare, cei mai importanti arbitri sunt remunerati de federatii. Sa dau doar doua exemple: Owens si Barnes, cred ca e suficient.
Cat despre seful arbitrilor dintr-o tara ca fiind prezent la un meci international in calitate de…arbitru (arbitru asistent, in cazul lui Petrescu), hai sa dam exemplul care circula in acest sens pe net, distribuit de tabara pro-Vlad. E vorba de Nigel Whitehouse, seful arbitrilor din Tara Galilor, prezent la un meci de 6 Nations, Scotia-Anglia, in calitate de TMO. 6 Nations, retineti!

In tot acest razboi, cel mai mult ma intristeaza cel “fratricid”, razboiul roman-roman, la care participa destui care folosesc acest prilej pentru a ataca toate lucrurile care nu functioneaza in rugbyul romanesc. Mai exista apoi o alta categorie – acei romani carora le e rusine de acest scandal in strainatate, acolo unde locuiesc. De-abia ce isi castigasera un respect cat de cat, au mai venit niste valuri de imigranti si nu mai erau ei in prim-planul stirilor si Hop acest scandal care ii jeneaza si li se pare ca toti se uita la ei ca la niste hoti, poate membri in vreo organizatie mafiota rugbystica ce e condusa de romani. Dar exista o constanta care ii leaga de ceilalti contestatari ai arbitrajului de la Bruxelles, fie romani, fie de alte nationalitati: marea lor majoritate nu au vazut meciul cap-coada, cativa doar au vazut filmuletele de propaganda. In schimb au vazut si citit stirile si au deja o parere formata.
Cat de usor pot fi influentati oamenii! In plin scandal paralel Facebook-Cambridge Analitica, eu cred ca subiectul arbitrajului de la meciul Belgia-Spania se inscrie intr-un model deja clasic de influentare a opiniei publice. Pentru ca, trebuie sa o recunoastem, la acest moment inca majoritatea opiniei publice se plaseaza de partea celui mai guraliv, adica Spania.
Rationamentul logic este unul extrem de rudimentar, construit pe prejudecati si stereotipii:
Romanii sunt hoti.
Vlad si Octavian sunt romani.
In consecinta, cei doi sunt hoti.

Ce vom face noi este sa luptam in continuare in mediul on si offline cu aceste prejudecati, stereotipii si judecati simpliste si in zilele/saptamanile care urmeaza.
Ce mai cred, insa, este ca aceasta poveste nu va ramane fara urmari. Amploarea pe care a luat-o cazul va obliga cele doua foruri, Rugby Europe si World Rugby, sa ia masuri. E clar ca REC 2019 nu va mai fi la fel. Un prim lucru care imi vine in minte este TMO.
Ce putem spera noi este ca verdictul final sa se bazeze doar pe adevar si nu pe cat de multi imbratiseaza varianta conspiratiei.
Am incredere ca Romania se poate ridica si trece peste aceste momente grele, sa isi imbunatateasca prestatia pe teren ca sa putem sa ne bucuram impreuna de o noua participare la Cupa Mondiala. Toti ochii vor fi pe noi. Avem un an si jumatate sa o pregatim cat mai bine.

Hai Romania! Hai Stejarii!

3 gânduri despre “Calificarea Romaniei la Cupa Mondiala – studiu de caz

  1. Foarte corect . Exact același lucru , mai pe scurt , l-am spus acum citeva zile după ce am reușit sa văd meciul integral.

  2. O analiză destul de corectă a situației la zi a scandalului „spaniol” din rugby-ul românesc. Bravo! Îi lipsește o latură, să-i zic, istorică. 2018: 1.Georgia 24p. 2.România 14p. 3.Spania 13p. 4.Rusia 11p. 5.Belgia 9p. 2017: 1România 19p 2.Georgia 19. 3 Spania 13p. 2015-2016 (combined): 1. Georgia 45p 2.România 34p 3.Russi 27p 4.Spania 23p Spania este în creștere netă! Dar mai îngrijorător, este interesul pentru rugby al ibericilor: Audiența, la meciurile de acasă, în perioada 2014-2016: 1.Georgia 22.480spectatori 2.Spania 7.000sp 3.Germania 4.370sp 4.România 3.300sp. Dacă mai spunem cât e un bilet în Spania și în Germania și cât e un bilet în România, avem un tablou mai complet asupra interesului stârnit în țările vestice din ce în ce mai pornite să aprecieze acest sport și să-l promoveze printre tineri. Pt. noi, românii iubitori de rugby, viitorul nu sună bine (la tineret, U18, România a pierdut la Franța cu 8 – 67!). Nu am mai jucat meciuri test cu selecționate Tier 1 decât la Cupele Mondiale. Lumea bună a rugbu-ului ne evită.

  3. O analiza necesara si echilibrata.
    Nu am vazut nici un material video de la acest meci, si nu pot avea pareri. Am vazut insa un arbitru alergat pe teren de niste rugbisti. Acestia provin dintr-un spatiu de civilizatie vestica, unde functioneaza un complex de superioritate fata de est-europeni. Probabil justificat.
    Dar rugby nu este fotbal. Daca lovesti un arbitru, esti un golan.
    Si golanii nu dau lectii de moralitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*