Dubla cronica a unei victorii romanesti

A inceput Cupa Europeana a Natiunilor, editia 2013-2014, competitie extrem de importanta pentru calificarea la Cupa Mondiala din Anglia. Ne dorim sa fim prezenti din nou la cel mai important turneu din rugbyul mondial, acolo unde suntem prezenti inca de la prima editie din 1987. Stim ca nu va fi usor si stim acest lucru prin prisma ultimei calificari reusita cu mari emotii, in urma unor meciuri extrem de dificile din 2010 si in care am obtinut in extremis locul trei care ne dadea dreptul sa jucam barajul cu Uruguay. Atunci am reusit. Ce va fi acum ramane de vazut, dar avem mare incredere in jucatorii nostri ca se vor bate la fiecare meci ca intr-un baraj. Mai stim ca nu va fi usor pentru ca toate echipele din grupa noastra au crescut in valoare in ultimii ani si niciun adversar nu va mai putea fi considerat victima sigura.
Club 16 – Fan Club Rugby Romania a trait cu intensitate maxima prima confruntare cu Portugalia de sambata, 2 februarie, atat la Lisabona – unde un mic nucleu de suporteri, printre care Vlad Coroama – incerca macar sa se vada in tribunele portugheze, cat si la Bucuresti, la Oscars Pub, acolo unde ne-am strans mai multi pentru a trai emotiile impreuna. Aveam in minte doua exemple recente ale deplasarilor in Portugalia: 2010 – campania de calificare precedenta – in care am obtinut o victorie cu 20 la 9, deosebit de pretioasa, iar a doua in 2011, imediat dupa barajul cu Uruguay, tot in primul meci din acea editie a CEN, cand am fost infranti cu 24-17.
Bucuresti, vineri ora 16.00
Anuntul federatiei ca meciul va fi televizat apare brusc, fara preaviz J si ne obliga la o repliere rapida in Oscars Pub, acolo unde oricum parte dintre noi planuiau sa vada in acel weekend meciurile din Six Nations. Telefoane, rezervari, locuri libere putine, interventii la patron, nebunie. Apoi anuntul pe Facebook.
Ultimele schimburi de mailuri cu Vlad, singurul despre care stim sigur ca va fi prezent pe stadionul universitar din Lisabona.
Bucuresti, sambata ora 15.30
Sosirea primilor suporteri in pub. Meciul Tara Galilor-Irlanda incepea. In bar, cativa irlandezi, galezi si multi englezi in asteptarea meciului cu Scotia de mai tarziu. Marius ocupa pentru noi o pozitie strategica in fata plasmei. Incet-incet ne strangem. Vin si cativa federali in frunte cu Lucian Lorin, directorul de comunicare. Bere, tricouri cu frunza de stejar, incredere si voie buna.
Lisabona, sambata ora locala 14.40 (cu doua ore mai putin ca la Bucuresti)
Vlad, cu doi prieteni brazilieni si unul german in masina cu numar de Bucuresti, aproape ca a ajuns la stadion si se uita dupa un loc de parcare. O masina cu numar de Portugalia il claxoneaza la stop si ii face semn sa-i urmeze. Nu, nu sunt romani traind in Lisabona, sunt chiar portughezi, care merg si ei la meci. Ce l-o fi tradat: Placa de inmatriculare? Jersey-ul de suporter? Steagul pictat pe obraz? In orice caz, portughezii il conduc la un loc de parcare ascuns si foarte apropoat de stadion, si isi iau la revedere cu urarea “Força, Roménia!”, ceea ce in acel context inseamna “succes”, “fie ca cel mai bun sa castige” si “va va trebui ceva forta ca sa ne invingeti” in acelasi timp. Afara soare, 19 grade, in Europa la inceput de februarie. Incepe bine si cald.
Bucuresti, ora 17.25
Se termina meciul din 6 Nations, iar televizorul trebuie comutat pe TVR 1. Repede! Aspect important. Nu doream sa ratam imnul, pentru nimic in lume. Vreo doua-trei balbe tehnice ale baietilor de la bar, suficiente cat sa se intample nedoritul. Nervi intinsi la maxim, oftaturi prelungi, ochi dat peste cap si cred ca si vreo cateva injuraturi scapate, daca imi amintesc bine. Imaginea reapare de-abia cand echipele sunt asezate pe teren. Asta este, ne resemnam mioritic si ne punem pe treaba: alcool, tutun si comentariile aferente.
Lisabona, ora 15.23
Vlad este in tribuna opusa celei oficiale, imnurile se canta departe. In tribuna oficiala, 2 steaguri romanesti ale personalului ambasadei de la Lisabona. Vlad cu al treilea steag, imprumutat tot de la ambasada, care – sunati sambata la 9.30 in dimineata meciului – nu numai ca au raspuns la telefon, dar s-au aratat simpatici si cooperanti. Chapeau. Apropos chapeau, se canta deci imnurile. Intai “Desteapta-te, Romane!”, pe care Vlad il falseiaza de unul singur, dar cu multa pasiune. Apoi la fel de martialul “Heróis do mar, nobre povo.. às armas, às armas” din vreo 2000 de piepturi portugheze. Echipele se aseaza. Hai baietii !!
Bucuresti, ora 17.35
Florin Vlaicu incearca sa dea la bete. Liniste mormantala, ca pe stadion. Gata, a nimerit! 3-0 pentru Romania. “Bine, Americane!” se aude din spate. Sa mai vina o bere ca am inceput cu dreptul! Portughezii egaleaza la 3. Nu-i nimic, bine ca am “lovit” noi primii. Chestie de moral. Urmeaza vreo doua atacuri ale Stejarilor, solutia aleasa este tusa. Bine ca avem curaj, ne zicem. Radoi face lipsa lui Turashvili nesimtita. Tuse reusite.In schimb, chiar daca patrundem in terenul de cinci al portughezilor, nu prea iese mare lucru. Dar dominam. Revenim la bete, nimerim. Bine ca e Vlaicu in forma, ne gandim. 9-3 la pauza. Hai ca-i bine.
Lisabona, ora 16.05
La al treilea penalty al nostru, niste baieti mai tineri si probabil mai obisnuiti cu stadioanele de fotbal, incep sa-l fluiere pe Vlaicu. Vlad le explica ca “stadionul Benficai e 2km mai jos”. Rasete in tribune, majoritatea sunt spectatori de rugby. Pe langa Vlad nu se mai fluiera pana la sfarsit.
Bucuresti, la pauza
Hai ca-i bine, mai zicem o data. Ii dominam. Portughezii n-au vazut balonul. Se poarta discutii, se pun la cale tactici. Le mai dam una la bete, sa fim siguri si dupa aia cautam eseul. Ba nu, ce sa mai asteptam, suntem mai puternici, hai sa fortam din prima. Cate persoane, atatea pareri. Lucian ne tine la curent cu evolutia scorurilor in celelalte meciuri. In Belgia, Georgia avea mari probleme in a se impune. Rusia cu Spania era foarte strans. Va fi greu in campania aceasta dar hai sa vedem cum se finalizeaza in prima faza meciul nostru.

Bucuresti, ora 18.30
Am inceput bine si repriza a doua. In pub e un fum de-ti ramane urma crampoanelor in el. Vlaicu din nou la bete. A nimerit-o pe asta, suntem pe val: 12-3. E minunat pana aici. Un eseu ar mai lipsi ca sa fie totul perfect. Poate, daca-l reusim, putem pana la final sa luam si punctul bonus. Cine stie? Vise, planuri, trairi… Brusc, un atac banal al portughezilor pe care parea ca-l putem stopa pe linia de fund se termina cu arbitrul cu mana ridicata. Ce-a fost? Cica eseu. Cum? Unde? Nici n-am vazut. Incredibil! Lucrurile se precipita. Leal transforma, iar ai nostri incep sa comita greseli. Mai avem doua puncte diferenta: 12-10. Lovitura de pedeapsa pentru portughezi. Ratare! Se aplauda. Gata, zicem, asta a fost momentul psihologic. Pe ei! Lovitura de pedeapsa pentru portughezi. De data asta, Leal nimereste. Suntem condusi cu un punct cu 7 minute inainte de final. Ce rasturnare de situatie! Momente dramatice. Intre timp, intra pe teren Tonita, Paulica, Tatu si Capatana. Hai baieti!
Lisabona, ora 17.05
Portughezii din tribune, relativ tacuti pana atunci, au prins curaj dupa eseu si isi sustin puternic echipa. Vin loviturile de pedeapsa. Brusc scorul este 13-12 pentru Portugalia. Au jucat frumos, curajos, rapid pe trei sferturi. Ca si Uruguay-ul, sunt o echipa compusa mai ales din amatori si e greu sa nu le admiri tenacitatea in fata echipei noastre clar superioare fizic. Dar parca totusi victoria ar merita-o ai nostri. RO-MA-NI-A! RO-MA-NI-A! Pentru un moment, un roman si doi brazilieni dintr-un colt al tribunei si un grup de vreo 7-8 romani ceva mai incolo pe care nu ii vazusem pana atunci reusim sa ne facem auziti. Or fi auzit si ai nostri pe teren? Hai baieti, ca se poate!
Bucuresti, ora 19.10
Timpul curge incredibil de repede. Ne apropiem de finalul partidei si parca nu ne vine sa credem ca am putea scapa printre degete o victorie ca si obtinuta. Un nou atac al alor nostri, un maul, ii impinge pe linia de fund. Incurajari puternice, vociferari, urlete! Capatana ia balonul si il culca torsionandu-se ca un balerin. Eseu Romania! Astazi castigam, ne e clar. Nu se poate altfel. Vlaicu transforma si e delir.
Bucuresti, ora 19.15
Minutul 80. Timpul a expirat. Nu trimitem balonul in tusa, iar asta o sa ne coste. Arbitrul ne penalizeaza in mod repetat, iar minutele trec sub presiunea portughezilor. Mihaita Lazar este eliminat. Final de infarct. Fluierul arbitrului ne descatuseaza pe toti. Desfigurati de emotie, ne ridicam in picioare, aplaudam victoria Romaniei si ne asezam la loc, storsi de energie dupa asa final.
Lisabona, ora 17.20
Cam asta a fost. Portugalia – Romania 13-19 dupa o partida grea. Vlad intra in teren prea tarziu, echipele au format deja tunelul in care se felicita una pe cealalta in drum spre vestiare. Apuca numai sa-i stranga scurt mana lui Alexandru Mitu. Singura poza de dupa meci este cu numarul 8 al portughezilor, un urs mare, barbos si simpatic, care ramane pe teren cu sotia si fetita sa in carucior. Soarele isi arunca ultimele raze peste terenul presarat cu urme de crampoane . Bravo, Romania! Bravo, Portugalia!

Am pasit cu dreptul in aceasta editie a Cupei Europene a Natiunilor. Ne asteapta inca un drum lung dar frumos. Urmatorul examen e sambata, cu Rusia, acasa pe Arcul de Triumf. Am reusit sa rapunem “lupii” portughezi. Asteptam sa doboram si “ursii” rusi. Noi vom fi acolo, in tribuna, la locul nostru, incurajand echipa din primul si pana in ultimul minut, ca de fiecare data. Va asteptam alaturi de noi.
Hai Romania! Sau, cum spunea cineva sambata trecuta, “Força, Roménia!”

Articol scris la dublu: la Bucuresti de subsemnatul si la Lisabona de Vlad Coroama, fara contributia caruia nu am fi putut reda nimic din atmosfera de la fata locului. Multumesc, Vlad!