Au fost multe momente speciale weekendul trecut si ar fi greu sa le enumar pe toate dar amintesc cateva dintre ele: vremea absolut superba in ziua meciului care prevestea parca finalul fericit, un stadion plin cum de mult timp nu am mai vazut, tulnicul romanesc dinaintea meciului in contrapartida celebrului Sipi Tau, o cursa-slalom pe contraatac a lui Fercu care a ridicat tribunele in picioare, un placaj direct in tusa din postura de ultim aparator a lui Ionut Dumitru, un eseu al capitanului Macovei primit dupa o asteptare lunga a deciziei arbitrului video, o prestatie la inaltime de rugby in 13 a echipei Romaniei cu doi jucatori eliminati. Dar parca nimic nu se compara cu magia celor doua incercari la bete, cate una in dreptul fiecarei echipe si care au lovit ambele buturile, deznodamantul fiind diferit insa.
Dintotdeauna am stiut ca apropierea terenului de Biserica de la Casin are ceva special, ca exista o legatura invizibila intre cer si pamant la meciurile nationale, ca nu intamplator “terenul de la sosea” e acolo, cum tot acolo e si acest frumos monument bisericesc.
Au fost doua lovituri, una a noastra, chiar in startul partidei, iar a doua, a tonganilor, spre final.
Balonul trimis de Vlaicu a lovit transversala si a ramas suspendat in aer tinandu-ne un moment cu rasuflarea oprita, dupa care a trecut linistit printre buturi aducand deschiderea scorului. Era momentul descatusarii noastre si al increderii ca putem obtine un rezultat bun. A fost apoi randul tonganilor sa ia la tinta buturile dinspre Casin. Era dupa al doilea eseu marcat de ei, o transformare a acestuia urmand sa asigure victoria echipei pentru ca era greu de presupus ca Romania mai avea forta de a reveni in cele cateva minute ramase. Dintr-o pozitie extrem de favorabila de pe centru, Apikatoa trimite balonul care loveste butul si revine in teren fara sa concretizeze lovitura. Acelasi balon, aceleasi buturi, dinspre Casin. Acolo sus cineva ne iubeste si sper sa fim la fel de norocosi si sambata aceasta impotriva canadienilor.
Fara a minimiza efortul alor nostri, e clar ca la nivelul acesta, cand adversarul este mult mai bine cotat, este nevoie de un pic de noroc sau magie sau sprijin divin, numiti-l fiecare cum preferati. E parte din joc.
Hai Romania! Hai Stejarii!