Leii au fost rapusi. Urmeaza diavolii negri.

Agitatie mare inaintea meciului de sambata din Spania. Pregatiri pentru vizionare dupa ce am aflat ca partida va fi televizata. Pana la urma am ajuns sa vedem meciul in doua grupuri: prietenii bloggeri in RSS Pub, iar restul in Oscar’s Pub, acolo unde locul ne purta noroc inca de la victoria cu Portugalia.

Inainte cu cateva zile am incercat sa luam legatura in Spania cu cei cativa romani despre care am aflat ca intentionau sa mearga la meci, prin apeluri pe site, pe Facebook, toate esuate insa, din pacate. Asta era, ne descurcam cu ce aveam, cu putina imaginatie si mult suflet. Ne-am dat intalnire cu o jumatate de ora inainte pentru a ne ocupa strategic locurile si pentru a ne asigura ca nu pierdem imnul pentru nimic in lume.

Increzatori in Stejarii nostri ne-am asezat temeinic la discutii si pronosticuri pe scor. Urma sa intalnim o echipa ce a crescut foarte mult in ultimul timp, care a reusit anul trecut sa invinga atat Romania, cat si Georgia. Nu avea sa fie simplu, eram convinsi, spaniolii avand niste jucatori de treisferturi foarte valorosi care participa cu rezultate an de an in competitiile de sevens.

Emotiile aveau sa fie risipite inca din primele minute. Superioritatea evidenta a echipei noastre s-a materializat in loviturile de pedeapsa ale lui Vlaicu, sigur pe el, asa cum ne-a obisnuit in ultimul timp. Era clar deja, avea sa fie un meci fara emotiile precedentelor doua intalniri, cu Portugalia si Rusia. Pachetul nostru de inaintare a fost, inca o data, la inaltime. Singura intrebare era daca vom reusi sa luam punctul bonus ofensiv. Dar pentru acesta ne trebuiau patru eseuri. Si ca sa dam patru eseuri trebuia sa incepem cu primul. Ne apropiam de finalul primei reprize, iar acesta nu mai venea. Cu toate ca atacam permanent, cu toate ca “lei” se prabuseau de fiecare data loviti de Stejarii nostri. Pana la un moment dat, cand dupa o gramada spontana pe partea stanga balonul ajunge la Fercu si din momentul acela, faza care a urmat este demna deja de o alta competitie, nu de Cupa Europeana a Natiunilor. A avut un aer de altceva, de altundeva, un aer de Pacific, de emisfera sudica. L-am vazut pe Fercu depasind cinci adversari cu o lejeritate de rugby sevens. Il stiam, nu era la prima performanta de acest fel dar felul in care a facut-o sambata, in fata unor adversari care ne sunt superiori la acest tip de joc, a facut cu atat mai entuziasmant momentul.

A venit pauza si ne-am linistit complet. Victoria avea sa fie de partea noastra, nu mai aveam niciun dubiu. In partea a doua aceeasi dominare a echipei noastre, acelasi Vlaicu sigur la bete dar un alt eseu nu a mai venit. Spaniolii au inscris in schimb doua, pe fondul unor mici neatentii in apararea noastra. Poate daca am fi reusit sa inscriem la acea patrundere in forta a lui Valentin Ursache pana in buturile adversarilor puteam mai mult. Nu mai conteaza. Ce conteaza este ca echipa Romaniei si-a dominat adversarul de la un capat la altul, a stiut sa gestioneze foarte bine avantajul si, mai mult, creste si se maturizeaza de la meci la meci. Poate la meciul urmator vine si punctul bonus ofensiv.

Deocamdata avem trei victorii din tot atatea posibile, un inceput ideal de editie de Cupa Europeana a Natiunilor si de calificare la Cupa Mondiala. Rand pe rand, “lupii” portughezi, “ursii” rusi si “leii” spanioli au fost doborati de Stejarii romani. Urmeaza “diavolii negri” belgieni, o echipa ambitioasa, cu pretentii, cu un joc incomod si aproape necunoscuta pentru jucatorii nostri. Noi zicem ca trebuie sa-i batem. Si mai zicem ca trebuie sa-i batem cu punct bonus ofensiv. Nu de alta dar trebuie sa fim pregatiti sa-i asteptam cum se cuvine pe georgieni la Bucuresti.

Hai Romania! Hai Stejarii!