Lupii Bucuresti – SU Agen 25-22. O victorie frumoasa care obliga!

Zi friguroasa ieri cu ocazia meciului Lupilor nostri impotriva francezilor de la Agen. Federatia anuntase intrare libera pe stadion dar nimeni nu se astepta la o asistenta numeroasa, tocmai datorita conditiilor meteo. N-a fost insa sa fie chiar asa cum ne asteptam. Ne-am incalzit cu ceaiuri si cu vinuri fierte, cu multe aplauze si cu o evolutie incantatoare a rugbystilor romani.
Asteptarile inaintea meciului erau moderate. Sigur ca Agen nu mai este in ultimii ani o forta a rugbyului francez dar ramane o formatie redutabila din cel mai important campionat al continentului, Top 14. Garnitura trimisa la Bucuresti de catre Philippe Sella et co dovedea faptul ca francezii doreau sa-si mai spele din pacatele din campionatul propriu si sa ne invinga, la fel cum au facut si cu italienii de la Calvisano in urma cu 2 luni, pentru a-si asigura macar locul doi intr-o grupa a AMLIN Challenge Cup in care englezii de la Bath par a nu avea adversari pe masura.
In tribuna la Club 16 atmosfera relaxata, ca de obicei, glume multe la adresa francezilor si exersari ale limbii lui Voltaire cu care am fi facut mandra orice profesoara a noastra din scoala generala si liceu daca ne-ar fi auzit 🙂 Stiam cu totii ca avem in fata niste adversari extrem de puternici dar stiam, pe de alta parte, ca nu avem nimic de pierdut si ca baietii sunt capabili de un joc frumos daca se mobilizeaza macar la nivelul intalnirilor din editiile precedente contra celor de la Stade Francais. Eram decisi sa punem presiune pe jucatorii francezi si pe stafful tehnic si rezervele care stateau chiar langa noi si, cine stie, poate sa contribuim in felul acesta la un rezultat bun. Un rezultat care ni-l doream cu ardoare, mai ales dupa experientele mai putin placute din meciurile-test ale lunii noiembrie contra Japoniei si Statelor Unite. O victorie contra unei echipe franceze nu s-a mai obtinut din 2007, cand tot intr-o zi de 8 decembrie, selectionata Bucurestiului invingea pe Arcul de Triumf pe cei de la Montauban, reusind sa produca o mare surpiza in lumea rugbyului de la acea vreme. Din echipa noastra de atunci urmau sa fie prezenti si ieri pe teren: Daniel Carpo, Flavius Dobre, Valentin Popirlan si Florin Vlaicu, ceea ce ne dadea incredere atat timp cat aveam in lot si Lupi care stiau gustul muscaturii din carnea franceza.
Iar meciul de ieri a fost pana la urma unul de pomina, cu baietii nostri atacand inca din primele clipe, asa cum ni-i doream si noi. Nici nu am apucat bine sa ne dregem urletele de lupi, arse de fierbinteala licorilor din pahare, si Diaconescu reuseste sa pacaleasca linia apararii franceze si, dupa ce patrunde metri buni in terenul advers reuseste o pasa de ultim moment catre Botezatu, iar acesta, dupa ce face cateva jonglerii in alergare pentru a potoli balonul naravas, porneste ca o “Racheta” spre terenul de tinta unde reuseste sa-l culce cu toata opozitia ultimului aparator. Dupa 5-5 a urmat o lovitura de pedeapsa reusita de Mike Wiringi, precedata de deja clasicul “I love you, Michael!” strigat dinspre Club 16. In acel moment am stiut ca baietii nostri sunt capabili sa produca surpiza. Finalul primei reprize, cu scorul de 8-8, nu a facut decat sa confirme ca asistam la un meci strans, deschis oricarui rezultat, deci si unei victorii romanesti.
In a doua repriza ne-am inflacarat si noi parca mai tare, la un pas sa ne pierdem vocile. Catalin Fercu a interceptat un balon si nu a mai putut fi ajuns, strabatand cu viteza unei aripi si eleganta unui fundas cei peste 50 de metri pana in terenul de tinta. Tribunele i-au scandat numele indelung, evolutia sa fiind una extreme de apreciata pe tot parcursul meciului, mai ales interventiiile sale decisive din postura de ultim aparator. Cu acest eseu, Fercu isi imbunatateste recordul de cele mai multe incercari ale unui jucator roman in aceasta competitie, ajungand la cifra 8. Lupii lovesc apoi prin centrul morosan Dinis, ducand scorul la un neverosimil 22-8 si ducandu-ne si pe noi in tribuna cu gandul la punctul bonus ofensiv. Francezii de la Agen ne-au adus imediat cu picioarele pe pamant, amintindu-ne ca intalnim o echipa din Top 14, nu una oarecare si ne-au inscris imediat doua eseuri transformate pentru a egala situatia pe tabela cu doar cinci minute inainte de final. Primul a venit dupa o greseala a noastra in aparare, cand Turashvili a ramas in postura de fundas, iar acesta numai fundas nu a fost dupa ce indeplinit pe rand sarcinile de pilier si taloner. Au urmat o serie de decizii ale arbitrului italian greu de inteles pentru noi in tribune, care ne-au dus in pragul isteriei si care s-au incheiat cu un eseu de penalizare transformat de francezi.
Mai erau cinci minute si parca totul se naruia. Am ramas in 14 jucatori dupa eliminarea lui Turashvili, aplaudat la scena deschisa pentru daruirea (si) din acest meci. A fost insa sa fie in teren Florin Vlaicu, acelasi jucator care acum cinci ani reusea sa marcheze 14 din cele 19 puncte ale victoriei contra lui Montauban. Sangele rece al “Americanului”, cu doar un minut inaintea fluierului final, dintr-o pozitie nu foarte convenabila, de la peste 35 metri stanga si cu un vant potrivnic, ne-a adus victoria. A fost o victorie pe deplin meritata a Lupilor, o victorie obtinuta in primul rand cu inima, o inima mare cat toata haita la un loc. Ne-a placut daruirea si combativitatea jucatorilor romani.
Victoria aceasta ne obliga, in schimb. Lupii Bucuresti sunt acum aproape de o performanta nemaintalnita in Challenge Cup: locul 2 in grupa! Nu e usor dar ce frumos ar fi! Mai avem trei meciuri, toate in deplasare. Pentru a ne egala performanta din 2007-2008 ar trebui sa mai obtinem un egal. Pentru a ne-o depasi ne trebuie macar o victorie. Pentru a ne gandi mai departe ne trebuie insa mai mult. Dar de ce nu ne-am propune mai mult? Avem o echipa valoroasa, in care avem mare incredere si avem tot dreptul sa speram.
Lansam, in acelasi timp, o provocare pentru suporterii romani de rugby din Franta: vineri, 14 decembrie, Lupii Bucuresti au nevoie de sustinere in meciul retur de la Agen, iar Club 16 – Fan Club Rugby Romania cauta ambasadori pentru a ne reprezenta la nivel inalt, cu multa ardoare, cu urlete de lupi si scandari, pentru a ne face simtita prezenta si in deplasare. Ii rugam pe cei interesati sa ne anunte pe siteul nostru www.club16.ro/contact sau pe pagina de facebook si asteptam si poze doveditoare de la meci  Agen este un oras aflat la jumatatea distantei dintre Toulouse si Bordeaux. Meciul incepe la ora 19.00. Se inscrie cineva dintre toti romanii nostri aflati prin zona?
Mereu alaturi de Lupii nostri! Haideti baieti ca se poate!