Rugbyul care ne uneste

Rugbyul care ne unește: pentru o echipă comună a României și Republicii Moldova

Pentru rugbyul românesc, Centenarul este o oglindă în care se poate privi. Primele două meciuri ale naționalei au avut loc la Jocurile Interaliate de la Paris (iunie-iulie 1919), o competiție rezervată aliaților din războiul tocmai încheiat, împotriva Franței și a Statelor Unite.

În istoria sa tumultuoasă, Ovalia românească a cunoscut urcușuri pe creste și prăbușiri, dar niciodată până în acest an o descalificare administrativă de la Cupa Mondială. România este totuși considerată o națiune majoră a rugbyului internațional. De aceea este reprezentată în Consiliul World Rugby. Dar recentul scandal a afectat grav prestigiul internațional al rugbyului românesc. Când Japonia va întâlni Rusia, în 20 septembrie 2019,la Tokyo, în meciul inaugural al Cupei Mondiale, toți comentatorii internaționali vor aminti că Rusia a luat locul câștigat pe teren de România. Iar Cupa mondială de rugby este al șaptelea eveniment sportiv mondial ca audiență TV.

Ce este de făcut pentru a depăși impasul și a stopa o previzibilă degringoladă? Club16 vine cu o modestă propunere, gândită inclusiv ca o manieră de a celebra Centenarul și de a ancora rugbyul în viața cetății. România ar trebui să își asume misiunea de a contribui la consolidarea rugbyului în regiune, ca actor de tradiție al acestui sport. Să spunem în Republica Moldova, Serbia, Ucraina. Iar începutul ar putea fi făcut, simbolic, cu Republica Moldova. Rugbyul basarabean este pe tobogan. Echipa națională a retrogradat în al patrulea eșalon european. Cei mai buni jucători nu mai onorează convocările. Disputele intestine aproape că au șters Moldova de pe harta rugbyului.

În acest moment, România poate și trebuie să întindă o mână de ajutor. Ca un început, ar putea fi integrat calendarul competițional. O echipă din Republica Moldova ar putea intra în Divizia Națională de Seniori, al doilea eșalon din România. La fel, o echipă feminină și pentru rugyul în șapte, sport olimpic. Precaritatea rugbyului românesc este, văzută de peste Prut, un Eldorado. Asistența ar trebui să meargă și spre dezvoltarea sectorului de copii și juniori. În final, Club 16 propune, pe modelul irlandez, o echipă națională unificată a României și Republicii Moldova.

Irlanda de Nord, parte a Marii Britanii, și Republica Irlanda, participă în competițiile de rugby cu o echipă unificată. Nu și la alte sporturi (de pildă la fotbal). Pasivul istoric dintre republicani și loialiști (sau catolici și protestanți) în Irlanda de Nord este unul considerabil, cu peste 3500 de morți într-un conflict armat de zeci de ani. Și totuși, echipa unificată de rugby a rezistat și a devenit un simbol al concilierii.

De ce rugby mai degrabă decât alte sporturi pentru integrarea româno-română? Pentru că rugbyul are o tradiție a ligilor multinaționale, interzise de alte federații sportive internaționale. Există o ligă sudică, Super Rugby, cu echipe din Africa de Sud, Argentina, Australia, Japonia și Noua Zeelandă. Dar și una celto-italiană (cluburi din Irlanda, Italia, Scoția, Țara Galilor și Africa de Sud). Două echipe românești de hochei, SC Miercurea Ciuc și Corona Brașov, concurează în Erste Liga româno-maghiaro-austriacă. Tot la hochei, echipa feminină unificată a celor două Corei a concurat la JO din acest an. În plin război rece, echipa unificată a Germaniei (adică RDG+RFG) a concurat la Jocurile Olimpice de iarnă și de vară din 1956, 1960 și 1964.

Așadar, precedente există, iar pentru rugbiul românesc această integrare l-ar putea propulsa în atenția publicului intern și a decidenților. În prezent, audiențele meciurilor de rugby televizate din Superligă, precum și numărul de spectatori sunt foarte reduse, chiar în comparație cu alte sporturi de echipă (baschet, handbal, chiar hochei). La ultimul meci al naționalei, în București, contra redutabilei echipe a SUA, doar 500 de spectatori au venit în Ghencea să îi vadă pe Stejari. Mai puțini de pildă decât cei 1000 care încurajau în primăvară România la Madrid, contra Spaniei.

O echipă de rugby unificată a României și Republicii Moldova ar fi deopotrivă un omagiu adus de Centenar comunității de limbă și istorie, precum și o un pas spre stoparea declinului rugbyului pe ambele maluri ale Prutului.

Robert Adam