Cum a ajuns România să fie prezentă în Muzeul Webb Ellis din Rugby

Aveți mai jos un text scris de Ionuț Hoza, special pentru Club 16. Care vă spune în cuvinte simple, modeste cum a făcut ca România să fie prezentă în Muzeul Webb Ellis din Rugby. Respect!

Sunt un fan al rugby-ului, am fost de mic copil. Poate din cauza ca rugby-ul a fost prezent in familia noastra, sau poate ca m-am regasit in valorile lui. Am si cochetat cu sportul la un moment dat, dar nu asta e povestea de azi.

Azi vreau doar sa incerc sa exprim in cuvinte ce inseamna pentru un fan sa aiba oportunitatea sa traiasca in tara unde sportul lui preferat s-a nascut, si unde e ridicat la nivel de arta.

Daca cineva mi-ar fi spus acum 5 ani ca voi ajunge nu doar sa traiesc in Anglia, ci de-a dreptul la o aruncatura de bat de Rugby, locul unde Webb Ellis s-a hotarat in 1823 sa ia balonul in brate si sa il culce in poarta, as fi zis ca nu e in toate mintile.

Dar uite ca viata m-a adus in paradisul iubitorilor de rugby, si de atunci incerc sa impart bucuria asta cu toti cei dragi mie.

Muzeul Webb Ellis din Rugby e pentru mine unul din locurile mele favorite, din motive evidente si de fiecare data cand cineva vine in vizita, e clar ca e pe lista locurilor de vizitat. Am observat totusi ca, desi muzeul musteste de istorie a rugbyului, ceva lipsea de acolo…

O frunza de stejar, un tricolor, o cravata! Asa ca, ajutat de Catalin Anghelescu, un arhitect nebun dupa rugby, si de binecunoscutul Ionut Botezatu, „Racheta” pentru cei care il cunosc, am reusit sa ii conving pe curatorii muzeului ca trebuie sa adauge in patrimoniul muzeului si simbolurile rugbyului romanesc.

Cravata federatiei romane de rugby, donata de Catalin si tricoul de joc a lui Racheta fac acum parte din acest patrimoniu si adauga Romania pe lista tarilor care sunt prezente in acest muzeu.