Club 16 dupa Romania-Japonia 23-34

Si a trecut weekendul. A trecut si meciul Romaniei cu Japonia. O infrangere dureroasa dupa care nu ne ramane decat consolarea debutului jucatorilor Tamba, Filip, Florea, Pungea si Boar. O echipa experimentala trimisa de stafful tehnic al Stejarilor in teren sambata cu o medie de varsta de doar 25 de ani, bazata in principal pe jucatori din superliga romaneasca.
Eddie Jones, experimentantul antrenor al niponilor a anihilat perfect punctele forte ale echipei noastre, ghicindu-ne foarte bine strategia de joc si punandu-si in evidenta atuurile pentru prima victorie a Japoniei pe continentul european. Baietii nostri au luptat pana la capat, nu au cedat niciun moment desi eram in dezavantaj pe tabela inca din prima repriza. Romania a cautat permanent sa-si puna in valoare jocul si sa intoarca rezultatul insa a intalnit o echipa mai buna, mult mai disciplinata si mai bine organizata, cu jucatori rapizi care ne-au tinut la distanta de 22-ul lor si ne-au alergat apararea cand pe-o parte cand pe alta in propriul nostru 22. Uvertura lor, Ono Kosei, a gasit intotdeauna tusa, fundasul Goromaru a nimerit exasperant de bine balonul printre buturi la aproape orice lovitura de penalitate sau transformare, indiferent de distanta sau unghi, iar flankerul neo-zeelandez naturalizat, Michael Leach, ne-a strapuns de cateva ori linia apararii, amintindu-ne cu tristete de mult mai familiarul georgian Gorgodze. Per total, japonezii au aratat ieri ca o echipa mare, reusind sa revina repede de fiecare data cand Romania se apropia la unu-doua puncte pe tabela. Dupa fiecare actiune mai buna a noastra, Eddie Jones cobora din inaltul tribunei pentru a da indicatii aripii japoneze, iar jucatorii reactionau imediat, se motivau pe loc si porneau asediul asupra terenului nostru de tinta. Poate ca e vorba de acelasi destin (ilustrat prin rugby de data aceasta) al acestei frumoase natiuni, de a renaste permanent din cenusa razboiului sau din urmarile cutremurelor.
De partea noastra, jucatorii romani si-au dorit cu adevarat, iar lucrul acesta s-a vazut. Motivati de succesul recent din Challenge Cup sau de cel din vara din IRB Nations Cup, am incercat sa ne punem in valoare jocul bazat pe forta pachetului de inaintare. Cateva patrunderi solitare in forta ale lui Turashvili, Ursache sau Rus si un maul reusit care s-a incheiat cu un eseu de penalizare in favoarea noastra. In rest, pachetul nostru de inaintare a avut mai mult de furca aproape de propriul teren de tinta, in fata agililor si rapizilor jucatori japonezi. Cateva actiuni frumoase ale lui Fercu merita consemnate in tabara noastra, precum si cursa lui Lemnaru incheiata cu eseu, un eseu poate nu la fel de spectaculos ca cel din intalnirea Lupilor cu Calvisano dar, cu siguranta, mult mai greu.
Ramane o senzatie neplacuta de frustrare dupa aceasta partida. Si senzatia ca puteam sa invingem sambata cu un joc mai atent si mai disciplinat. La nivel individual am fost, cu siguranta, mai buni ca ei. Ca echipa insa am primit o lectie, o lectie din care avem multe de invatat.
In tribuna la Club 16 a fost incredibil de greu. Stejarii ne-au ridicat si ne-au coborat de mai multe ori in acest meci. Am cantat imnul impreuna cu ei, am trait alaturi de ei fiecare faza de atac sau de aparare, am impins in gramada sau ne-am tinut rasuflarea la fiecare tentativa de tinta a lui Filip sau Florea, am injurat alaturi de Surugiu la acea traiectorie pacatoasa a balonului iesit in tusa si am oftat alaturi de Tamba cand a scapat balonul inainte, am strigat, am cantat si am aplaudat la final un spectacol frumos.
O echipa de rugby se reconstruieste greu, nu e atat de simplu si trebuie sa intelegem cu totii lucrul acesta: jucatori, staff, presa si, nu in ultimul rand, suporteri. Impreuna putem fi mai buni. Important e sa ne ridicam si sa mergem mai departe. Mai e putin timp de imbunatatit pana incepe Cupa Europeana a Natiunilor si calificarea la Cupa Mondiala. Urmeaza meciul cu SUA pe 24 noiembrie, un meci care se preconizeaza a fi cel putin la fel de greu ca cel care s-a incheiat.
Club 16 – Fan Club Rugby Romania va fi din nou in tribuna, acolo unde am lasat bannerul nostru pana la urmatoarea intalnire de pe stadionul Arcul de Triumf. Vom incuraja echipa Romaniei asa cum am facut-o la fiecare meci.
Hai Romania!

Foto: Marian Valentin Burlacu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*